Patrick White (1912 – 1990) este unul dintre cei mai cunoscuti autori australieni ai secolului XX.
S-a nascut la Londra in timpul celor doi ani in care parintii sai se aflau in Europa, iar la treisprezece ani s-a intors in Anglia pentru a-si continua studiile la Cheltenham College. In perioada 1932 – 1935 s-a specializat in literatura franceza si germana la King’s College, University of Cambridge, dupa care s-a stabilit la Londra cu intentia de deveni scriitor. Primul sau roman, Happy Valley, a fost publicat in 1939, iar in 1941 a aparut The Living and the Dead. In timpul razboiului a fost agent de informatii in cadrul Royal Air Force in Orientul Mijlociu si in Grecia, iar dupa incheierea razboiului s-a intors in Australia. Respins de criticii din tara natala, care il considerau un autor „neaustralian“, a cunoscut succesul mai intai in Statele Unite odata cu publicarea romanelor The Aunt’s Story (1948) si The Tree of Man (1955), intampinat cu mare entuziasm. A urmat Voss in 1957, care avea sa-l consacre pe plan international, aducandu-i, de aceasta data, aprecierea publicului australian deopotriva si Premiul Miles Franklin. Au urmat alte sapte romane, dintre cele mai cunoscute fiind The Vivisector (1970) si The Eye of the Storm (Ochiul furtunii, 1973; Editura ALLFA, 2016), doua volume de povestiri, un volum de nuvele, opt piese de teatru si o autobiografie, Flaws in the Glass (1981). In 1973, Patrick White a primit Premiul Nobel pentru Literatura „datorita unei arte narative psihologice si complexe care a introdus un nou continent pe harta literaturii“.
„Sunt satul de mine. Mi-as dori sa nu fi scris niciodata niciun cuvant […]. Ar fi fost mai bine daca as fi deschis o cantina pentru saraci.“ – Patrick White
