Carmen Sylva
Elisabeta a Romaniei, pseudonim literar Carmen Sylva (lat. „cantecul padurii”), nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Arges, Regatul Romaniei) a fost regina Romaniei in timpul domniei sotului sau, Carol I al Romaniei.
Patroana a artelor, fondatoare a unor institutii caritabile, poeta, eseista si scriitoare. Regina Carmen Sylva si-a devotat intreaga viata desavarsirii spirituale si carierei de scriitor.
A scris in mai multe limbi, fiind fluenta si perfect inteligibila in germana, franceza, engleza si romana. Cunostea la perfectie limba latina si limba greaca. A scris enorm, peste o mie de poezii, nouazeci de nuvele stranse in patru volume antologice, treizeci de opere dramatice si patru romane.
Opera ei a fost transpusa in limba romana de Mihai Eminescu, George Cosbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Iubitoare si creatoare de arta si literatura, era o buna cunoscatoare si interpreta de muzica - canto, pian, orga; avea in acelasi timp si calitati de pictor. Excelenta amfitrioana, femeie rafinata si culta, Elisabeta creeaza un salon pentru oamenii de cultura in care se gasesc, printre altii, Vasile Alecsandri, Elena Vacarescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu. Ii admira atat pe Mihai Eminescu, considerandu-l un mare poet romantic, cat si pe George Enescu. Pe acesta l-a ajutat in drumul devenirii sale de mare compozitor, prin construirea langa Castelul Peles a unei sali de concerte special conceputa pentru el si prin daruirea unei viori construita de celebrul lutier italian Amati.
Cum s-a nascut pseudonimul Carmen Sylva?
Inainte de a fi regina, Elisabeta a Romaniei a fost poeta. Inca din tinerete, si-a gasit refugiul in scris si in natura – doua pasiuni care aveau sa ii contureze si identitatea literara.
Dorinta de a publica sub un nume care sa exprime sensibilitatea si legatura cu frumosul a dus la alegerea pseudonimului „Carmen Sylva”, care inseamna in latina „cantecul padurii”. Acest nume poetic reflecta nu doar dragostea ei pentru literatura, ci si apropierea profunda fata de natura si spiritualitate.
O contributie importanta in alegerea acestui pseudonim a avut-o Vasile Alecsandri, care, impresionat de sensibilitatea si talentul Elisabetei, a sugerat combinatia de cuvinte latine care sa o reprezinte cel mai bine in lumea literara. Astfel, „Carmen Sylva” nu a fost doar o semnatura artistica, ci si o punte intre cultura romana si eleganta universala a limbii latine.
Prin scrierile sale – poezii, povestiri, aforisme si traduceri – Carmen Sylva a ramas una dintre cele mai fascinante personalitati ale literaturii de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Pseudonimul sau nu a fost o masca, ci o expresie autentica a unei identitati artistice complexe si rafinate.
