Arthur Schopenhauer
Arthur Schopenhauer s-a nascut la 22 februarie 1788, in Danzig (astazi Gda?sk). Provenind dintr-o familie instarita, datorita averii lasate de tatal sau, a putut sa duca mult timp o viata independenta, dedicata aproape exclusiv reflectiei filozofice.
A studiat initial medicina si stiintele naturii la Göttingen, dar a abandonat aceste directii in favoarea filozofiei. In 1813 isi obtine doctoratul la Universitatea din Jena, cu lucrarea Despre impatrita radacina a principiului ratiunii suficiente. Sub influenta profesorului sau, Gottlob Ernst Schulze, ii studiaza aprofundat pe Platon si Immanuel Kant, care vor deveni fundamentali pentru gandirea sa.
In 1811 audiaza cursurile lui Johann Gottlieb Fichte la Berlin, experienta care il dezamageste. Prin intermediul mamei sale, scriitoarea Johanna Schopenhauer, il cunoaste pe Johann Wolfgang von Goethe, cu care poarta discutii despre teoria culorilor. Aceste dialoguri vor duce la publicarea lucrarii Despre vaz si culori (1816).
Capodopera sa, Lumea ca vointa si reprezentare (1819), introduce un sistem filozofic original, centrat pe ideea ca realitatea este expresia unei vointe oarbe si irationale. Dupa aparitia acesteia, calatoreste in Italia, iar in 1820 devine docent la Universitatea din Berlin. Incercarea de a concura direct cu Georg Wilhelm Friedrich Hegel esueaza: cursurile sale atrag foarte putini studenti.
Dupa moartea lui Hegel in 1831, Schopenhauer paraseste Berlinul de teama epidemiei de holera si se stabileste la Frankfurt. In 1839, lucrarea Despre libertatea vointei este premiata de Academia Norvegiana, iar in 1841 publica, alaturi de aceasta, Despre fundamentul moralei. In 1843 apare o editie extinsa a lucrarii sale principale.
Recunoasterea vine tarziu, odata cu publicarea volumului Parerga si Paralipomena (1851), care include si celebrele Aforisme asupra intelepciunii in viata. Acestea ii aduc notorietatea si ii consolideaza reputatia, atragand un cerc de discipoli pe care ii numea, fara rezerve, „apostolii” sai.
Personalitate puternica si convinsa de valoarea sistemului sau, Schopenhauer credea ca ideile sale vor deveni esentiale pentru generatiile viitoare. A avut o viata retrasa, fiind cunoscut si pentru atasamentul fata de pudelii sai, pe care ii numea „Atman”, considerandu-i simboluri ale continuitatii vietii.
Moare la 21 septembrie 1860, la Frankfurt pe Main, lasand in urma una dintre cele mai influente opere filozofice ale modernitatii.
