Albert Einstein
Albert Einstein (14 martie 1879, Ulm, Germania – 18 aprilie 1955, Princeton, SUA) a fost unul dintre cei mai influenti fizicieni ai secolului al XX-lea si o figura-simbol a stiintei moderne.
A studiat matematica si fizica la Scoala Politehnica Federala din Zürich intre 1896 si 1900. In perioada 1902–1908 a lucrat ca expert tehnic la Oficiul Federal de Patente din Berna, ani decisivi pentru formarea sa intelectuala. In 1905, celebrul sau „an miraculos”, publica lucrari fundamentale, printre care studiul asupra teoriei relativitatii restranse si articolul privind efectul fotoelectric (pentru care va primi Premiul Nobel pentru Fizica in 1921), precum si textul care introduce relatia E = mc².
Intre 1908 si 1914 a fost profesor de fizica teoretica la universitatile din Berna, Zürich si Praga. In 1913 este ales membru al Academiei Prusiene de Stiinte si devine director al Institutului de Fizica al Societatii „Imparatul Wilhelm” din Berlin. In timpul Primului Razboi Mondial finalizeaza teoria relativitatii generale (1915), iar confirmarea experimentala din 1919 a uneia dintre predictiile sale il transforma in cel mai cunoscut om de stiinta al epocii.
Odata cu instaurarea regimului national-socialist, Einstein demisioneaza din Academia Prusiana si paraseste definitiv Germania, stabilindu-se la Princeton, in Statele Unite, unde activeaza la Institutul pentru Studii Avansate. In 1917 publicase deja o expunere a relativitatii „pe intelesul tuturor”, iar ulterior a reunit texte de interes general in volumele Mein Weltbild (1931) si Out of My Later Years (1950).
In ultima parte a vietii, Einstein a fost recunoscut nu doar ca o autoritate suprema in fizica teoretica, ci si ca un mare umanist. A luat frecvent pozitie in chestiuni civice si morale, sustinand libertatea, justitia sociala si respectul pentru demnitatea umana. A murit la 18 aprilie 1955, la varsta de 76 de ani, lasand in urma o mostenire stiintifica si culturala care continua sa modeleze lumea contemporana.
