Alejo Carpentier

Alejo Carpentier, pe numele complet Alejo Carpentier y Valmont, s-a nascut in 1904, la Havana, in Cuba, intr-o familie cu radacini culturale diverse: tatal sau era arhitect francez, iar mama, profesoara de limbi straine, de origine rusa. La varsta de doisprezece ani s-a mutat cu familia la Paris, unde s-a apropiat de studiul muzicii, iar mai tarziu a revenit in Cuba si a inceput studii de arhitectura, pe care le-a abandonat ulterior. A lucrat ca jurnalist, s-a implicat in miscari politice de stanga si, in urma arestarii sale, s-a refugiat in Franta, unde a intrat in contact cu grupul suprarealistilor.

Aceste experiente, alaturi de calatoriile sale in Spania si de fascinatia pentru stilul baroc, au avut un rol decisiv in formarea universului sau literar. Carpentier s-a impus treptat ca una dintre marile voci ale prozei hispano-americane, fiind asociat cu ideea de lo real maravilloso si cu una dintre directiile fondatoare ale realismului magic latino-american. Opera sa este marcata de interesul pentru istoria Americii Latine, pentru revolutie, mit, memorie si identitate culturala.

Dintre operele sale cele mai cunoscute se remarca El reino de este mundo, Los pasos perdidos, El siglo de las luces, Concierto barroco, El recurso del metodo si El arpa y la sombra. Scrisul sau este apreciat pentru amploarea viziunii, forta limbajului si felul in care transforma istoria si imaginarul continentului latino-american in literatura de mare densitate.

Nu a revenit definitiv in Cuba decat dupa 1959, odata cu victoria Revolutiei Cubaneze, cand a primit mai multe responsabilitati culturale si diplomatice. A murit la Paris in 1980. Printre cele mai importante distinctii din cariera sa se afla Prix Medicis etranger pentru El arpa y la sombra si Premiul Cervantes. Prin influenta sa asupra literaturii latino-americane moderne, Alejo Carpentier ramane una dintre figurile esentiale ale literaturii universale.