Descriere - Cartea lui Andrei
Era tanără pe-atuncea mama,
Deși anii erau triști și grei
Și de-odată se pornea să cante
Niște cantece din satul ei.
Cand o auzeam așa că-ncepe
Mai aproape mă dădeam anume,
Mă mutam cu sufletul in stepe
Și trăiam o vrajă fără nume.
Mai tarziu, am ascultat prin țară
Voci măiestre puse-n slujba gamei,
Insă vocea nu mă infioară
Dacă nu se-aseamănă cu-a mamei…
Iar acum, eu insumi, prins de treabă,
Cantecul i-l mormăi, pe ascuns.
Cei ce-aud se miră și intreabă.
Eu doar cant. E singurul răspuns.
