Descriere - Viscolul
Cetateanul traieste in fiecare dintre noi. In epoca lui Brejnev, Andropov, Gorbaciov si Eltin am incercat incontinuu sa suprim cetateanul responsabil din mine. Imi spuneam ca sunt artist, la urma urmei. Ca povestitor, am fost influentat de undergroundul moscovit, unde nu era neobisnuit sa fii apolitic. Iata una dintre anecdotele noastre preferate: In timp ce trupele germane marsaluiau prin Paris, Picasso isi vedea de treaba si desena un mar. Asta era atitudinea noastra - trebuie sa-ti vezi de treaba si sa-ti desenezi marul indiferent de ce se petrece in jur. Am tinut cu dintii de acest principiu pana am implinit cincizeci de ani. Acum cetateanul din mine s-a trezit la viata.
VLADIMIR SOROKIN
[Vladimir Sorokin] este probabil atat cel mai apreciat, cat si cel mai controversat autor rus contemporan, considerat de critici un "classic in viata", chiar daca temele sale […] duc traditia ruseasca a grotescului in zone in care Gogol si nici macar scriitorul absurd al epocii staliniste Daniil Harms nu au indraznit sa se aventureze.
DANIEL KALDER, Publishing Perspectives
In opera sa, Sorokin nu doar demoleaza tabuurile literare si culturale, ci si pune sub semnul intrebarii insusi conceptul de literatura si rolul receptarii in cadrul procesului de creatie. In toate cartile sale de referinta pare a-si intreba cititorul: "Ai curaj sa citesti mai departe?"
DAVID C. GILLESPIE
Pastrand atmosfera prozei de secol XIX, Viscolul este povestea lui Platon Ilici Garin, medic de provincie, care isi propune sa ajunga cu orice pret la datorie, in Dolgoe, unde o boala misterioasa transforma oamenii in zombi. Pentru ca nu gaseste cai de schimb la posta din Dolbesino, doctorului i se recomanda tovarasia carausului Kozma, care pentru cinci ruble il poate duce cu masina la destinatie. Aventura celor doi, cu puternice ecouri din Tolstoi, Gogol si Kafka, este marcata de papasuri si de personajele dintre cele mai stranii - un morar inalt cat palma si sotia sa voluptoasa, producatorii kazahi de narcotice, cadavrul uriasului inghetat si omul sau gigantic de zapada, cu un falus enorm -, care transforma aceasta calatorie aparent banala intr-un traseu fantastic, infernal, in care nu doar viscolul dobandeste proportii gigantice, ci si natura umana, care ii cade prada.
Romanul va dezvalui numai si numai la momentul potrivit de ce masina lui Kozma este trasa de cincizeci de cai nu mai mari decat o potarniche, de ce in Rusia caii de povara sunt inalti cat o casa cu doua etaje si, nu in ultimul rand, de ce misterioasa molima, care le da mortilor forta sa-si paraseasca mormintele, vine din Bolivia.
Vladimir Sorokin [n. 1955] este unul dintre cei mai spectaculosi si mai controversati scriitori rusi contemporani. In 1977, a absolvit Institutul de Petrol si Gaze, dar nu a profesat niciodata ca inginer. Dupa absolvire, a lucrat la revista Smena, insa a fost concediat dupa un an pentru ca a refuzat sa se inscrie in Comsomol. Artist plastic deopotriva, Sorokin a frecventat cercurile underground ale artistilor conceptuali din Moscova anilor '80 si a ilustrat peste cincizeci de carti. A debutat ca poet in 1972, iar in 1977 a inceput sa scrie proza, care a circulat in samizdat pana la caderea URSS-ului. Avea sa devina cunoscut in Occident inca dinaintea prabusirii regimului sovietic. In 1985, revista pariziana AZ ii publica sase povestiri, iar mai tarziu, in acelasi an, ii apare primul roman, Ocered', tot la Paris. Au urmat numeroase alte scrieri, care au determinat, in parte, juriul Premiului Andrei Belii sa-i acorde trofeul in 2001 pentru "servicii deosebite aduse literaturii ruse": romanele Norma, Roman, Tridtataia liubov' Marini, Inimile celor patru [Art. 2008], Goluboe salo, Gheata [Curtea Veche Publishing, 2006], Put' Bro, Ziua opricinicului [Curtea Veche Publishing, 2008], Kremlinul de zahar [Curtea Veche Publishing, 2009], precum si volumele de proza scurta Pir si Pervii subbotnik. Sorokin este deopotriva autor de piese de teatru si de scenarii de film. In 2003 a compus pentru Teatrul Balsoi libretul unui spectacol de opera pe muzica lui Leonid Desiatnikov.
Numar pagini: 176
Anul aparitiei: 2012
