Descriere - Teologia ortodoxa si arta cuvantului. Introducere in teoria literaturii (3 volume)
Vol I - Aspecte generale. personajul in literatura
Vol II - Genul epic. Genul liric
Vol III - Genul dramatic. Receptarea operei literare
Cartea aceasta a fost conceputa ca un tratat elementar despre notiunile fundamentale cu care opereaza teoria literaturii, in special despre relatiile complexe dintre ele. Orice tratat elementar il introduce pe lector in domeniul celor mai utilizate notiuni ale unui anumit domeniu stiintific. De aceea, telul explicativ al unui tratat elementar este asociat cu cel didactic. Un tratat elementar nu tinde sa epuizeze problemele pe care le evoca, pentru ca acest fapt nu este posibil. Urmareste insa prezentarea precisa, clara, sistematica, argumentata, mai ales, a problemelor asupra carora se opreste. Orice tratat elementar se adreseaza in primul rand celor ce doresc sa faca primii pasi pe taramul unei stiinte sau discipline stiintifice. De aceea, urmand unor modele didactice consacrate, explicatiile din acest tratat trec, in mod consecvent, de la definitii la exemple, de la cauze la efecte, de la empiric la teoretic si de la simplu la complex. Orice manual elementar este elaborat pentru a explica, respectiv pentru a clarifica, ceea ce pare obscur, complicat, aglomerat, incurcat, enigmatic. Mai precis, a explica inseamna a evidentia cauzele, modul de functionare si laturile semnificative ale unui fenomen. In cazul nostru, fenomenul literar este discutat sistematic, dintr-o perspectiva consecvent teoretica, pentru a fi mai bine inteles in sine si in relatiile sale cu alte manifestari ale artei si ale vietii sociale si spirituale. Sunt relatii constante intre datele de ordin general degajate de texte (mai ales acestea sunt urmarite in cazul demersurilor teoretice) si lungi serii de fenomene din afara lor. In acest sens, realitatile intrinseci si extrinseci ale fenomenelor literare sunt corelate cu variate semnificatii, cauze si efecte. Din relatia logica intre explanans (ceea ce explica) si explanandum (ceea ce trebuie explicat) rezulta legi generale si particulare pe care teoria le urmareste, le discuta si le exemplifica. Mai ales explicatia functionala pune puternic in lumina ceea ce este specific, dar si dinamic, viu, producator de consecinte in variate domenii ale realului. Raportarile la situatia actuala a literaturii romane si universale domina explicatiile si teoretizarile ordonate sistematic si abundent exemplificate din acest tratat. Faptul este firesc. Orice tratat demn de acest nume este conceput si organizat ca un organon (instrumentum) al interventiei noastre in masa enorma, in continua evolutie si prefacere, a faptelor la care face trimitere. Faptul ca teoria literaturii a fost in ultima jumatate de secol unul dintre cele mai active domenii ale stiintei din tara noastra si de pe intregul continent european se impune cu forta celei mai clare evidente. In aceste conditii, un nou tratat (un nou manual) despre aspectele generale ale artei cuvantului nu poate si nu trebuie sa epuizeze toate problemele pe care teoria literara actuala le pune in fata iubitorilor de frumos. Acest tratat nu poate fi decat selectiv. El a fost conceput ca o Introducere in domeniul pe care il abordam. Acest fapt determina alegerea problemelor discutate, dispunerea lor in ansamblul tratatului, succesiunea logica a demonstratiilor si, mai ales, concluziile spre care el tinde. Concluziile noastre sunt strans legate de viziunea spiritualista (teologica) a artei, in general, si a literaturii, in special, la care am aderat in tot ceea ce am scris.
Este o viziune asociata cu convingerile noastre despre maretia, frumusetea, originalitatea profunda si valorile nemuritoare ale literaturii romane. Este o viziune ce face in mod consecvent trimitere la tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei. Estetica edificata de noi si teoria literaturii pe care o propunem acum pot fi intelese mai bine prin raportare la procesul actual de decadere a cugetarii imanentiste. Acest proces s-a impus concomitent cu resurectia puternica a spiritualitatii patristice, respectiv scolastice. Este o resurectie desfasurata pe numeroase planuri ale cercetarii, care influenteaza in mod firesc discursul stiintific dedicat problemelor specifice puse de teoria literaturii. Propunand acest tratat (acest manual) publicului cititor, ne apare clar faptul ca afirmatiile din diversele capitole prin care incercam sa evocam aspectele generale revelate de fenomenul literar nu epuizeaza realitatea la care el se refera. Am introdus in acest tratat (in acest manual) numeroase concepte si principii noi, pe care le consideram apte sa reflecte in mod adecvat aspectele generale ale literaturii ca arta a cuvantului. Acest fapt ne-a indemnat sa ne gandim la: Johann Gottlieb Fichte (1782-1814), filosof romantic reprezentativ si profesor la Universitatea din Berlin, care in Doctrina stiintei (Die Wissenschaftslehre (postum, 1934)) afirma convingerea ca in efortul indarjit, mereu reluat, de aducere a diverselor aspecte ale existentei la unitatea gandirii, a intelege inseamna "a raporta la sine orice realitate”. O teorie, ca vedere a mintii, cum spun Sfintii Parinti si Scriitori Bisericesti, oricat ar fi ea de elaborata si de nuantata, este doar un model posibil, abstract, o constructie ideala, imperfecta (dar perfectibila), un sistem ipotetic, o reprezentare a unui anumit domeniu al realitatii. A suprapune, in mod perfect, o teorie peste acel domeniu al realitatii la care ea se refera nu este cu putinta. O terorie, oricat ar fi ea de elaborata, de rafinata sub aspect conceptual, si de insistent speculativa, nu este, nu poate fi, perfecta. Ea este perfectibila. De aceea in legatura cu un anumit domeniu al realului, in cazul nostru al literaturii, ratiunea speculativa poate edifica mai multe explicatii abstracte, mai multe imagini, respectiv mai multe teorii. Unele teorii sunt convergente. Altele se contrazic. Teoriile nu ofera certitudini definitive, irefutabile. Ofera insa explicatii care pot deveni sugestii, acte anticipatoare, ale demersurilor noastre in raport cu un anumit aspect al realitatii. De aceea se spune ca practica valideaza teoria. Si tot de aceea se mai spune ca teoria are nu numai un rol explicativ, ci si unul predictiv. Acest fapt ne indeamna sa ne gandim la motivele pentru care in cultura romana si europeana au fost elaborate pana acum numeroase teorii literare, cu o capacitate mai mare sau mai restransa de cuprindere explicativa (speculativa) a artei cuvantului.
Nr. de pagini : 1664
Anul aparitiei : 2014
