Descriere - Tamaduirea interioara
Interiorul nostru este o gradina minunat alcatuita din elemente ale pamantului, apei si aerului. Avem in noi semintele care dau rod, apa care le uda si aerul care le da viata si le sporeste pana la ingemanarea lor cu energia cerului. Pentru a fi sanatos, plin de vitalitate, omul trebuie sa se ingrijeasca de aceasta gradina lasata de Dumnezeu in fiinta sa pentru a da rod din belsug.
Din experienta proprie si din cea a pacientilor mei am vazut ca adevarata vindecare, singura durabila, vine din interiorul fiintei noastre. Atunci cand avem grija la cultivarea sentimentelor, la sporirea lor, gradina noastra devine plina de viata, iar roadele ei nu intarzie sa apara. Unde sunt sentimente luminoase, vointa si credinta nu poate exista resentiment, dusmanie, invidie, judecata. Nu poate exista boala, ci doar rasplata, binecuvantare, iertare, iubire, vindecare.
Fragment din cartea "Tamaduirea interioara" de Gabriel Socaciu:
"In procesul vindecarii este nevoie sa-ti cunosti nu numai lumina, ci si intunericul. Umbra care insoteste fiinta nu poate fi descifrata decat prin cunoasterea ei. De unde vine, cu ce se hraneste, care este rolul ei? Programele mostenite, constient sau subconstient, din arborele nostru genealogic poarta asemenea umbre. De asemenea, suntem pusi in fata umbrelor din evolutiile precedente ale sufletelor noastre. Nimic nu este intamplator in existenta noastra, nici familia in care suntem, nici religia, nici partenerii, nici intamplarile de viata cu care ne confruntam. Scenele pe care jucam rolul vietii sunt menite sa ne confrunte cu intunericul din trecut pentru a-l alchimiza in lumina divina.
In anii copilariei, adolescentei, preluam din "adevarurile” parintilor, din felul in care ei se raporteaza la familie, societate, relatiile cu cei din jur, cu ei insisi. La nivel inforenergetic preluam anumite programe de viata ale lor si de multe ori ne identificam cu ele si le consideram adevaruri. Prin fire energetice invizibile, prin canale subtile preluam informatia vinilor, grijilor, neajunsurilor, fricilor din familie.
Preluam stari de spirit, indispozitii, atitudini care ne pot indeparta de la menirea noastra, aceea de a deveni fiinte spirituale complete. Cu siguranta ca parintii nostri nu ne transmit numai parti negative, ci si multa iubire, grija, compasiune. Insa umbrele nu sunt alchimizate de iubirea obisnuita, inferioara, a celor mai multi oameni, ci de acea iubire divina, accesibila doar celui ce se preda Creatorului.
Pentru a taia stringurile daunatoare, acele legaturi malefice care nu ne lasa sa fim liberi din punct de vedere spiritual, este bine sa ne cunoastem umbrele care vin din subconstientul colectiv si, intr-o prima faza, sa nu ne mai identificam cu ele, sa nu le mai consideram ca fiind ale noastre. Atunci cand se produce identificarea cu vinile, fricile, lipsurile, grijile inaintasilor, bunicilor, parintilor nostri, preluam practic programe ale evolutiei ramase nerezolvate. Ne impotrivim nasterii noastre spirituale. Umbrele care pun stapanire pe fiinta omului si pe viata lui produc rani ale sufletului, care cu greu pot fi vindecate in lipsa cunoasterii si recunoasterii voii divine.
Cand mi-am observat umbrele si ranile sufletului pentru prima data am putut observa si efectele lor. Incepusem sa-mi controlez partenera de viata, asa cum o facea si mama cu tatal meu. Relatia asupritor-victima este daunatoare pentru ambele parti."
