Descriere - Romanele lui Augustin Buzura – tacere si initiere
Fiind pasionat de tanar de stiintele reale, dar si de stiintele naturii Augustin Buzura alege sa studieze medicina, dar dorinta de a vorbi despre sentimentele si viata oamenilor prevaleaza. Augustin Buzura nu va parasi cu totul psihiatria, ci se va dedica ei in opera sa literara. Astfel, va descrie in marile lui romane toate patologiile sociale si deviantele comportamentale.
Opera sa a fost impartita de anumiti critici in doua, dar ea este de fapt un tot unitar ce se completeaza, o opera egala si rotunda care descrie tortura sufletului romanesc in ultimele decenii ale comunismului, dar si in primele decenii ale tranzitiei. Romanele sale au o forta a scriiturii nemaiintalnita in literatura romana. Putem afirma ca Augustin Buzura este unul dintre cei mai profunzi prozatori romani, unul care sondeaza mintea si sufletului omului. De fapt, psihiatria l-a ajutat pe Augustin Buzura sa realizeze o opera ce a zguduit minti si a indreptat anumite idei gresite despre diferite evenimente din vietile noastre.
Romanele pe care Augustin Buzura le-a scris sunt o manifestare a vointei sale de a descrie complet realitatea prin care a trecut poporul roman. Augustin Buzura va ramane o constiinta a ceea ce a fost si ceea ce nu trebuie sa mai fie, o afirmare a adevarului crud si fara ocolisuri.
Denumit de catre multi oameni de cultura, ca un iluminist ardelean, Augustin Buzura a depasit spatiul istoric in care s-a nascut si a devenit o uriasa personalitate culturala, cu un profund impact asupra culturii romane. Un romancier total care a anticipat criza culturala de la finalul regimului si degringolada ce a aparut in anii tranzitiei. Romanele sale din perioada comunista sunt o marturie vie ca poti rezista unei masinarii infernale a istoriei daca gasesti suficiente resorturi interioare.
Alexandru Cristian
Cand m-am decis sa renunt la medicina, o profesie care ma pasiona cu adevarat, si sa-mi asum riscul de a incepe o alta, de la minus zero, m-am gandit la toate cate ar putea sa ma astepte. Inclusiv la faptul ca trebuie sa scriu in asa fel incat romanele mele sa reziste timpului. Daca un scriitor nu-si propune asta, nu are rost sa-si piarda vremea si viata chinuind hartia. Ca urmare, am inceput sa citesc si sa scriu cu disperare, decis sa-mi ajung din urma generatia, sa cunosc in cele mai mici detalii lumea inconjuratoare, psihologiile umane, dar si performantele stiintei de care nu ma puteam desparti. Interzicerea Absentilor, romanul meu de debut, a fost lectia cea mai dura pe care, de altfel, am primit-o la timp. Atunci am inteles ca raspunzi de fiecare cuvant scris, ca in imprejurari dificile ramai singur, ocolit de lume. Si am mai descoperit ceva, esential: ca existam, ca scrisul meu conta, nu putea fi ignorat.
Augustin Buzura
