Descriere - Problema printului strain in istoria Romanilor (de la geneza pana la infaptuire) - Nicolae Valvoi
Manifestata pentru prima data in timpul tarului Petru cel Mare, si in mod special in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea ca idee, a carei paternitate a fost atribuita Rusei Tariste, deoarece urmarea prin aceasta o politica anexionista deghizata, prin impunerea pe tronul Principatelor Romane Unite a unui print rus, chestiunea printului strain a evoluat, devenind dupa anul 1855, seama in rezolvarea spinoasei chestiuni orientale care se accentueaza odata cu razboiul Crimeii( 1853-1855).
Afirmarea chestiunii printului strain in aproape toate programele de unire a romanilor, dupa restaurarea domniilor pamantene, a ajuns, in Epoca Unirii, sa reprezinte unul din punctele cele mai fierbinti ale Adunarilor ad-hoc de la 1857-1859, intrucat vedeau prin ea, in planul cel mai apropiat Unirea Principatelor, iar in planul indepartat, Independenta de stat a Romaniei.
Amanata pentru un timp, ca urmare a inversunarii Marilor Puteri, problema printului strain si-a gasit finalizarea in anul 1866, cand marile puteri au fost puse din nou in fata faptului implinit, si au fost nevoite sa accepte pe tronul Romaniei pe Printul Carol Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen sub numele de Carol I, ca domnitor al Romaniei.
