A fost odata ca niciodata, intr-o tara indepartata si vesela, un om neinchipuit de lenes care avea un arici trist. De fapt, animalul tepos nimerise in casa lui din greseala, intr-o noapte cand s-a speriat de fulger si s-a ascuns sub prima plapuma iesita in cale.
Ei bine, asa cum ati ghicit, sub acea plapuma se afla chiar omul nostru, care, lenes fiind, nici nu s-a sinchisit de tepii animalului dardaind de frica. Ariciul a crezut ca in sfarsit intalnise o fiinta care il iubeste si hotari sa-si petreaca restul zilelor acolo, alaturi de acea creatura minunata, pe care o cauta de o mie de ani.
Din cate se vorbeste, omul nostru se numea Mandache. Insa numele lui nu conteaza, ii puteai spune oricum – Pintilie, Ionut sau Robert –, caci era atat de lenes incat nu raspundea niciodata cand il strigai. Daca stam si ne gandim bine, era unul din acei oameni caruia numele nu-i folosea la nimic.
(Ilustratii de Zelmira Szabo)
A fost odata ca niciodata, intr-o tara indepartata si vesela, un om neinchipuit de lenes care avea un arici trist. De fapt, animalul tepos nimerise in casa lui din greseala, intr-o noapte cand s-a speriat de fulger si s-a ascuns sub prima plapuma iesita in cale.
Ei bine, asa cum ati ghicit, sub acea plapuma se afla chiar omul nostru, care, lenes fiind, nici nu s-a sinchisit de tepii animalului dardaind de frica. Ariciul a crezut ca in sfarsit intalnise o fiinta care il iubeste si hotari sa-si petreaca restul zilelor acolo, alaturi de acea creatura minunata, pe care o cauta de o mie de ani.
Din cate se vorbeste, omul nostru se numea Mandache. Insa numele lui nu conteaza, ii puteai spune oricum – Pintilie, Ionut sau Robert –, caci era atat de lenes incat nu raspundea niciodata cand il strigai. Daca stam si ne gandim bine, era unul din acei oameni caruia numele nu-i folosea la nimic.
(Ilustratii de Zelmira Szabo)
