Descriere - Padurea spanzuratilor
Despre romanul "Padurea spanzuratilor” al lui Liviu Rebreanu criticul George Calinescu spunea ca este: "un roman psihologic, monografia incertitudinii chinuitoare”, in timp ce pentru Nicolae Manolescu el reprezinta "un roman al constiintei... al revelatiilor succesive si al momentelor exceptionale, un roman al constiintei morale.” Eugen Lovinescu, pe de alta parte numea creatia lui Liviu Rebreanu pur si simplu: "cel mai bun roman psihologic roman, in sensul studierii evolutive a unui singur caz de constiinta - studiu metodic, alimentat de fapte precise si de incidente, si impins dincolo de tesatura logica, in adancurile inconstientului.”
Publicat in 1922, "Padurea spanzuratilor” este deopotriva un roman de razboi si unul de profunda analiza psihologica, fiind inspirat din tragedia reala a fratelui autorului, Emil Rebreanu, executat in 1917 pentru incercarea de a trece pe frontul romanesc.
Datorita faptului ca in "Padurea spanzuratilor” Liviu Rebreanu realizeaza primul roman romanesc cu abordare realista si analiza psihologica detaliata, autorul este considerat parintele romanului romanesc modern, Apostol Bologa conturand prototipul intelectualului care intruchipeaza idealurile unei generatii.
Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885, Tarlisua, Imperiul austro - ungar - 1 septembrie 1944, Valea Mare - Podgoria) a fost un prozator si dramaturg roman, membru titular al Academiei Romane, fiind considerat intemeietorul romanului modern. Activitatea sa literara se inscrie in curentul realist, cu accent pe analiza psihologica a personajelor si explorarea societatii rurale si urbane din Romania inceputului de secol XX.
Rebreanu a debutat in presa romaneasca in 1908, cu nuvele precum "Codrea” sau "Volbura dragostei”, continuand sa se perfectioneze in proza scurta si dramaturgie. Romanul sau "Ion” (1920), descris de Eugen Lovinescu ca "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane”, ofera o fresca complexa a vietii rurale, abordand teme sociale, economice si psihologice. "Rascoala” (1932) si "Padurea spanzuratilor” (1922) consolideaza statutul sau de inovator: primul aduce in prim - plan colectivul taranesc in contextul rascoalei de la 1907, iar al doilea inaugureaza romanul psihologic romanesc, inspirat din tragicul destin al fratelui sau.
Pe langa marile romane (Ion, Craisorul, Rascoala, Gorila, Padurea spanzuratilor, Adam si Eva, Ciuleandra, Jar) Rebreanu a scris numeroase nuvele si schite: Prostii (1910), Catastrofa (1921), Norocul (1921), Cuibul visurilor (1927), Cantecul lebedei (1927), Itic Strul, dezertor (1932); si piese de teatru (Cadrilul, Apostolii). Liviu Rebreanu a fost directorul Teatrului National din Bucuresti si a avut o bogata activitate ca gazetar scriind pentru publicatii precum: Luceafarul din Sibiu si Convorbiri critice, Falanga literara si artistica, Scena, Adevarul, Universul literar, Tara noastra, Rampa si Lumina, din Bucuresti.
Opera lui Rebreanu se remarca prin realismul obiectiv, constructia psihologica profunda a personajelor si reflectia critica asupra societatii romanesti interbelice. Prin contributia sa, el a creat prototipul intelectualului si al taranului roman complex, cu idealuri, framantari si conflicte interioare, consolidandu - si locul in patrimoniul literaturii romane.
"Padurea spanzuratilor” il aduce in prim - plan pe locotenentul Apostol Bologa, student la Facultatea de Filosofie din Budapesta. Apostol Bologa, originar din oraselul transilvanean Parva, de pe valea Somesului, este fiul avocatului memorandist condamnat la doi ani de inchisoare, Iosif Bologa. Acesta ii transmisese fiului sau un profund simt al datoriei fata de tara si un viu sentiment national, cuvintele lui rasunand si acum in mintea personajului:
"Sa nazuiesti mereu a dobandi stima oamenilor, si mai ales pe a ta insuti. De aceea sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vorba cu fapta, caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta si lumea din afara! Ca barbat, sa - ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!...”
In aceste conditii, faptul ca a facut parte din Curtea Martiala care l - a judecat pe sublocotenentul ceh Svoboda, vinovat ca a incercat sa treaca la inamic, si ca a fost de acord cu executia acestuia, declanseaza o adevarata criza morala a personajului, care se zbate intre sentimentul ca a facut ceea ce trebuie si un apasator si insuportabil gand ca poate lucrurile nu stau chiar asa.
Moartea sublocotenentului ceh Svoboda, al carui nume inseamna "liberate”, privirea acestuia in streang, ultima lui suflare devin o obsesie pentru tanarul ganditor si sensibil, educat in spiritul credintei crestine. Aceasta imagine nu - l va parasi pana la moarte si isi va pune amprenta asupra intregii lui vieti viitoare. Acest episod evidentiaza de altfel tema principala a romanului, si anume, injustitia razboiului, care judeca doar faptele, nu si sufletele oamenilor.
In spiritul ciclicitatii, o trasatura fundamentala a prozei realiste romanesti, scena de la inceputul romanului revine si in finalul acestuia, mult mai dramatic deoarece il are ca protagonist de aceasta data pe Apostol Bologa, personajul de care cititorul s - a atasat emotional si cu care se simte acum solidar. Cele doua scene, care marcheaza inceputul si sfarsitul romanului sunt "unite” simbolic de lumina din privirile celor doua personaje care sugereaza o "padure a spanzuratilor” - un lung sir de destine umane frante de razboi.
Romanul este impartit in patru carti. Iata despre ce este vorba in fiecare dintre ele:
CARTEA I
Capitolul 1
In satul Zirin se pregateste executia prin spanzurare a sublocotenentului ceh Svoboda, prins incercand sa evadeze. Sub un cer mohorat de toamna, soldatii si groparii sapa groapa, iar locotenentul Apostol Bologa asista la executie.
Atmosfera este apasatoare si trista, iar Bologa este impresionat de curajul condamnatului si de reactiile emotionante ale soldatilor care au lacrimi in ochi. Bologa ramane profund tulburat de scena si incearca sa isi mascheze propriile trairi sub aparenta simtului datoriei.
Capitolul 2
Dupa executia la care a asistat, Apostol Bologa este profund tulburat si incearca sa - si inteleaga sentimentele. Pentru a scapa de aceste ganduri, isi aminteste de copilaria din satul Parva si de familia sa: mama sa, o femeie foarte religioasa, care i - a insuflat credinta in Dumnezeu, si tatal sau, Iosif Bologa, un avocat sever si patriot care credea cu convingere in ideal si datorie. Moartea tatalui il marcheaza puternic. Apostol simte ca si - a pierdut credinta si pleaca sa studieze filosofia la Budapesta, unde isi formeaza o conceptie rationala despre lume si despre datoria fata de stat. Dupa logodna cu Marta, fata avocatului Domsa, gelozia si dorinta de a - si demonstra valoarea il determina sa se inroleze in armata, unde incepe o cariera militara de succes, fiind decorat de mai multe ori si avansat rapid la gradul de locotenent.
Capitolul 3
Bologa primeste vesti de acasa printr - o scrisoarea de mama sa si afla ca protopopul Groza a fost arestat deoarece le predica oamenilor sa nu renunte la limba si credinta romaneasca. Bologa decide ulterior sa se intoarca pe front, considerand ca acolo este mai bine decat in Zirin, satul in care se afla acum.
Capitolul 4
La popota diviziei, se discuta despre executia soldatului Svoboda. Ofiterii dezbat problema vinovatiei si a datoriei fata de stat: unii, precum Varga si Bologa, sustin ca tradarea trebuie pedepsita pentru a apara patria, in timp ce altii, ca Gross si Cervenco, critica razboiul si considera ca viata omului este mai presus de stat. Se evidentiaza astfel idei total diferite despre patriotism, umanitate si dreptate. Bologa participa cu retinere la discutie, fiind macinat in continuare de indoieli si remuscari. In final, el pleaca impreuna cu capitanul Klapka spre front, incercand sa se convinga ca sentinta data lui Svoboda a fost justa, desi constiinta lui ramane tulburata.
Capitolul 5
In unitatea militara, Apostol Bologa discuta cu capitanul Klapka care ii povesteste drama sa: fiind ceh, a trait cu frica de a fi suspectat de tradare si a recunoscut ca, din lasitate si din dorul de familie, nu a avut curajul sa lupte pentru idealurile nationale ale poporului sau. El isi aminteste cu groaza de "padurea spanzuratilor”, unde au fost executati ofiteri cehi vinovati de tradare, si de propria rusine ca a ales sa traiasca in loc sa moara ca ei. Klapka se teme ca, daca nu reuseste sa distruga reflectorul rusilor, va fi pedepsit si el. Confesiunea lui il tulbura profund pe Bologa, care incepe sa simta in suflet o ura si o neliniste tot mai mari.
Capitolul 6
Discutia cu Klapka starneste in sufletul lui Apostol Bologa noi framantari. El se simte dezorientat si incepe sa - si puna intrebari despre rostul lui in razboi si despre sensul vietii, realizand ca vechile lui convingeri sunt gresite. Tulburat, se rasteste la ordonanta sa, Petre, dar apoi ii pare rau si ii marturiseste ca este apasat de suferinta si de razboi. Discutia cu soldatul, care vorbeste cu credinta despre Dumnezeu, suferinta si soarta oamenilor, il impresioneaza profund.
" - Dumnezeu tine cumpana dreapta, zise Petre cu o credinta profunda. Moartea nu - i pedeapsa. Viata e pedeapsa. Si numai chinurile trupului si suferintele indreapta pe om spre mantuirea sufletului...”
Amintirile despre satul natal si despre cei de acasa ii trezesc lui Bologa un puternic sentiment de solidaritate si dragoste fata de poporul sau, ajungand sa - l numeasca pe Petre "fratele” si "nadejdea” lui.
Capitolul 7
Si de parca framantarile lui nu ar fi fost deja destule, Apostol Bologa primeste de la capitanul Klapka o veste care il tulbura si mai mult: divizia lor va fi trimisa pe frontul romanesc. Afland ca ar putea lupta impotriva conationalilor sai, Bologa este disperat si incearca sa gaseasca o cale de a evita plecarea, cerand ajutor la generalul Karg si gandindu - se chiar la dezertare. Insa capitanul Klapka il avertizeaza ca daca ar incerca asta generalul Karg l - ar putea trimite direct la Curtea Martiala. Conflictul interior il copleseste, iar el refuza sa accepte ideea de a merge pe frontul romanesc, considerand acest act o crima.
Capitolul 8
Gandindu - se cum ar putea evita sa lupte impotriva romanilor, Bologa spera sa obtina o favoare de la general si decide sa distruga reflectorul inamic pentru a primi o recompensa si a avea astfel sanse mai mari sa ceara transferul. Intr - o noapte ploioasa, Bologa reuseste sa nimiceasca reflectorul ceea ce il umple de speranta:
"Apostol Bologa trecu inainte prin santurile intortocheate, cu spatele incovoiat, cu ochii stralucitori, cu sufletul plin de incredere, impacat si multumit, parca s - ar fi purificat intr - o baie de virtute.”
Capitolul 9
Pentru vitejeasca lui fapta este felicitat si propus pentru medalia de aur de catre generalul Karg. Cand se prezinta in fata acestuia si ii cere sa fie mutat pe alt front, explicand ca se afla intr - o "imposibilitate morala”, generalul se infurie si il considera suspect de tradare. Desi este respins si privit cu neincredere, Bologa pleaca impacat, regasindu - si linistea:
"Se simtea usurat, ca si cand ar fi plans cu lacrimi fierbinti dupa o suferinta multa vreme inabusita. Gandurile nu - l mai dureau, ci se supuneau, docile, vointei lui, incat, daca ar fi vrut, le - ar fi putut insira frumos, pe o ata, ca pe niste margele...”
Capitolul 10
Capitanul Klapka il felicita pe Bologa pentru curajul de a - si spune deschis convingerile, dar ramane uimit cand Bologa ii marturiseste ca a hotarat sa dezerteze si sa treaca la rusi. Bologa isi justifica intentia prin faptul ca a descoperit un adevar nou despre viata si constiinta, pe care vrea sa - l apere cu orice pret. Klapka incearca sa - l opreasca, temandu - se ca va fi prins si spanzurat, dar nu reuseste. In cele din urma, cei doi isi iau ramas - bun cu emotie, iar Bologa pleaca hotarat sa - si urmeze decizia, in timp ce Klapka incearca sa se protejeze de orice suspiciune.
Capitolul 11
Apostol Bologa se pregateste sa dezerteze si sa treaca la rusi. El isi planifica atent traseul, studiaza harta si asteapta momentul potrivit pentru a pleca in timpul noptii. Desi este tulburat de zvonul unui posibil atac al rusilor, Bologa spera ca nu se va intampla nimic si isi urmeaza planul. In timp ce vegheaza la postul de observatie, incepe insa un bombardament puternic, semn ca rusii ataca. In timpul duelului de artilerie, un obuz explodeaza foarte aproape de el, distruge observatorul si il raneste grav.
CARTEA A II - A
Capitolul 1
Internat in spital, Apostol Bologa imparte salonul cu locotenentul Varga. Dupa luni de suferinta si tacere, Bologa devine retras si preocupat de propriile ganduri despre viata, moarte si datorie. Desi fusese aproape de moarte si se teme de front, el ajunge sa creada ca trebuie sa traiasca si sa lupte pentru idealul sau. Cand afla ca va fi trimis din nou pe front, Bologa isi accepta soarta, desi ramane framantat de conflicte interioare si de dorul de casa.
Capitolul 2
In timpul calatoriei cu trenul spre front, Apostol Bologa priveste peisajul de primavara si reflecteaza la schimbarile din sufletul sau. In vagonul ofiterilor, el discuta cu Varga, iar conversatia lor devine tensionata. Varga vorbeste despre datorie, lege si patriotism, in timp ce Bologa sustine ca adevarata datorie este fata de propria constiinta, chiar daca aceasta ar insemna sa dezerteze.
Capitolul 3
In trenul care duce soldati si ofiteri spre front, Apostol Bologa este chemat la o discutie cu generalul Karg. In conversatie, Bologa marturiseste ca in sufletul lui "s - a prabusit o lume”, sugerand lupta ce se da in interiorul lui intre ceea ce gandeste si ceea ce trebuie sa faca. Generalul, interpretand situatia ca pe o slabiciune dupa boala, decide sa - l trimita intr - un serviciu mai usor, la coloana de munitii. Dupa intalnire, Bologa il recunoaste in tren pe vechiul sau prieten din liceu, preotul Constantin Boteanu, cu care vorbeste despre situatia grea a romanilor din zona. Intalnirea il dezamageste, deoarece frica si resemnarea preotului contrazic idealurile si conceptiile lui Bologa.
Capitolul 4
Apostol Bologa preia conducerea biroului coloanei de munitii din satul Lunca, instalandu - se in casa groparului Paul Vidor. In locuinta acestuia o cunoaste pe Ilona, fiica gazdei, a carei prezenta si voce il impresioneaza si ii creeaza o stare de neliniste. Tatal fetei ii povesteste despre viata grea din sat in timpul razboiului si despre suferintele oamenilor, dorindu - si pacea. Dupa discutie, Bologa pleaca prin sat si isi da seama ca isi doreste sa se intoarca pe front pentru a - si implini hotararea, desi medicul Meyer il avertizeaza ca este inca slabit si ar trebui sa se menajeze.
Capitolul 5
Apostol Bologa porneste calare spre front pentru a recunoaste terenul si ajunge la postul de comanda al capitanului Klapka, care il primeste cu bucurie, vorbind cu el despre razboi si despre framantarile sale interioare. La scurt timp apar cativa prizonieri romani, iar intalnirea cu un ofiter roman care il acuza ca lupta impotriva propriului popor il raneste profund si ii accentueaza conflictul sufletesc. Bologa se gandeste din nou la planul sau de a trece la romani.
Intors in sat, el merge la preotul Constantin Boteanu pentru a se destainui si ii spune ca intentioneaza sa dezerteze, rugandu - l sa - i anunte mama. Preotul refuza insa de teama, iar Bologa pleaca dezamagit si tulburat, simtindu - se tot mai singur si hotarat sa - si urmeze planul.
Capitolul 6
La intoarcerea in sat, Apostol Bologa se prabuseste epuizat in camera, fiind cuprins de framantari puternice si de gandul ca in acea noapte trebuie sa plece. Se imbolnaveste insa din cauza oboselii si a tensiunii sufletesti, iar doctorul Meyer care il consulta ii spune ca sufera de epuizare nervoasa. Ilona il ingrijeste cu multa grija si devotament, apropierea care se naste intre ei facandu - l pe Bologa sa - si uite pentru o vreme nelinistile. Dupa cateva zile, doctorul ii obtine un concediu de o luna pentru a se reface, iar Bologa pleaca acasa. Desi ar trebui sa fie bucuros, el este tulburat de sentimentele pe care le nutreste pentru Ilona si isi da seama ca aproape a uitat de logodnica sa, Marta, ceea ce il face sa se simta si mai confuz.
Capitolul 7
Apostol Bologa se intoarce acasa, la Parva, unde este primit cu multa emotie de mama sa. Atmosfera casei si amintirile copilariei ii aduc linistea pentru scurt timp. A doua zi, logodnica lui, Marta, il viziteaza, dar vine insotita de ofiterul Tohaty, ceea ce il tulbura. Comportamentul ei vesel si apropierea de ofiter ii provoaca gelozie si dezamagire, facandu - l sa inteleaga ca relatia lor nu mai este aceeasi. Dupa plecarea lor, Bologa reflecteaza asupra situatiei si isi aminteste cuvintele tatalui sau despre datorie si identitate. In final, hotaraste sa rupa logodna si ii trimite Martei verigheta printr - o scrisoare.
Capitolul 8
Decizia lui Bologa starneste o adevarata furtuna in Parva. Avocatul Domsa vine revoltat la casa familiei Bologa si incearca sa - l convinga sa se razgandeasca, invocand onoarea si reputatia fiicei sale, insa Apostol ramane neclintit in decizia sa, spunand ca nu o mai iubeste. In oras se raspandesc repede zvonuri, iar lumea discuta intens pe acest subiect, considerand ca motivul ar fi faptul ca Marta vorbea ungureste. Pentru a - si apara reputatia, Domsa raspandeste aceasta explicatie, iar comunitatea ajunge sa judece cazul din perspectiva conflictului dintre identitatea romaneasca si loialitatea fata de stat. In final, autoritatile locale devin ingrijorate de agitatia creata si se gandesc sa intervina pentru a calma situatia. Notarul Palagiesu ia in considerare chiar reclamarea lui Bologa la superiorii sai, si rechemarea lui pe front pentru a restabili linistea in oras.
Capitolul 9
Ruperea logodnei cu Marta, starneste noi indoieli in sufletul lui Bologa, acesta intrebandu - se daca nu cumva decizia i - a fost influentata de sentimentele pe care le nutrea pentru Ilona si de conflictele sale interioare. Zvonurile din oras si presiunile pe care le resimte din partea oamenilor il nelinistesc, mama lui prevenindu - l ca atitudinea lui poate avea consecinte periculoase in timpul razboiului. Situatia devine si mai tensionata in momentul in care Palagiesu vine sa - l convinga sa - si repare greseala. Discutia degenereaza, iar Bologa il loveste pe Palagiesu.
Capitolul 10
Apostol se gandeste la viata sa, realizand ca iubirea autentica s - a manifestat doar partial in experientele sale. In timpul unei ploi prelungite, contemplarea naturii si linistea pe care i - o inspira crucea din turnul bisericii il conduc catre o experienta religioasa si emotionala intensa: simte o legatura profunda cu Dumnezeu si cu intreaga creatie, gasind in sfarsit pacea interioara si iubirea adevarata pe care le cauta: "Sufletul meu a regasit pe Dumnezeu!”
Capitolul 11
Apostol Bologa traieste o revelatie puternica care il transforma complet: descopera bucuria de a trai, iubirea si prezenta lui Dumnezeu in toate aspectele vietii sale, si simte nevoia sa impartaseasca aceste sentimente cu cei din jur. In acelasi timp, el isi rezolva conflictele personale: ii cere iertare lui Palagiesu si se impaca cu Marta, demonstrand curaj si maturitate. In Saptamana patimilor este rechemat la serviciul militar, iar in momentul in care se urca in tren are o presimtire rea: "prin inima lui Apostol trecu o unda de amaraciune, ca o presimtire neagra in mijlocul unei mari veselii...”
CARTEA A TREIA
Capitolul 1
Apostol se intoarce la post, in satul Lunca, unde revederea Ilonei ii confirma sentimentele care incoltisera pentru ea in inima lui. Dialogurile si gesturile lor, pline de sfiala si neliniste, sugereaza conexiunea intima si sincera dintre ei, in timp ce un sarut neasteptat vine sa confirme dragostea adevarata pe cale sa se infiripe.
Capitolul 2
Incercand sa afle de ce a fost chemat mai devreme la post, nu primeste explicatii clare de la superiori. Studiind harta frontului, reflecteaza la planul sau de odinioara de a trece la romani si la conflictele sale interioare legate de curaj, datorie si credinta. Linistea momentului este insa tulburata cand o vede pe Ilona, iar sentimentele puternice pentru ea ii aduc din nou neliniste, facandu - l sa se intrebe cum se impaca iubirea lui pentru ea cu credinta in Dumnezeu.
Capitolul 3
La depozitul de munitii se intalneste cu locotenentul Gross, cu care vorbeste despre credinta, iubire si ura. Gross sustine ca ura si lupta sunt adevaratele forte care conduc lumea, acuzandu - l pe Bologa de ipocrizie si de faptul ca isi ascunde sentimentele nationale in spatele religiei. Tulburat de aceste acuzatii, Bologa pleaca framantat si plin de indoieli. Pe drum ii intalneste pe Ilona, care ii spune ca se teme de el si pe locotenentul Varga, care ii aminteste de planul sau de a trece la romani. Bologa il viziteaza apoi la spital pe capitanul Cervenco, grav ranit, revedere care ii aduce un moment de liniste si speranta in mijlocul framantarilorsale sufletesti.
Capitolul 4
Iubirea pentru Ilona este tot mai puternica, Bologa dandu - si seama ca nu face nimic altceva de dimineata pana seara decat sa se gandeasca la ea. In Vinerea Mare, inainte ca Ilona sa plece la biserica, Bologa ii spune ca o asteapta sa vina la el la intoarcere, iar fata cedeaza tentatiei, abandonandu - se in bratele lui Bologa.
Capitolul 5
Cuprins de remuscari dupa intalnirea cu Ilona si simtindu - se vinovat ca a tulburat viata fetei, Apostol Bologa se mai linisteste cand o vede fericita si plina de incredere. Dupa ce aude comentariile soldatilor despre relatia lor, Bologa decide sa mearga la preotul Constantin Boteanu. In discutia cu acesta, Bologa isi marturiseste framantarile sufletesti si lupta interioara cu credinta, spunand ca toata viata a cautat pe Dumnezeu fara sa gaseasca liniste. Preotul ii explica faptul ca adevarata intelegere vine din credinta neclintita si din experienta vietii, nu doar din ratiune sau carti. Dialogul il linisteste pe Bologa, care incepe sa spere ca va gasi impacarea sufleteasca prin credinta si iubire.
Capitolul 6
Apostol o cere de nevasta pe Ilona de la groparul Vidor. Desi Vidor este la inceput neincrezator, considerand ca fata lui nu se potriveste cu un ofiter, isi da acordul, dupa care toti trei merg impreuna la preotul satului pentru logodna.
Preotul Boteanu ii binecuvanteaza si ii indeamna sa traiasca in credinta. Atmosfera de bucurie este insa umbrita de vestea ca trei tarani au fost arestati si vor fi judecati ca spioni, ceea ce il impresioneaza profund pe Bologa. Mai tarziu, el participa la slujba de Inviere, unde, in mijlocul multimii si al luminii lumanarilor, simte o puternica emotie si o mare incredere in Dumnezeu, ascultand cu evlavie cuvintele preotului si cantarea "Hristos a inviat”.
Capitolul 7
In sat se raspandeste vestea ca trei tarani arestati au fost condamnati la moarte si vor fi spanzurati, iar mai tarziu se afla ca au fost executati fara mila si lasati atarnati in copaci pentru a la inspira frica celorlalti. Groparul Vidor este profund afectat de cruzimea situatiei. A doua zi de Pasti, capitanul Klapka il viziteaza pe Bologa povestindu - i despre tensiunile de pe front si despre dezertarile soldatilor romani, sfatuindu - l sa fie prudent si instiintandu - l ca circula un zvon cum ca soldatii romani ar putea fi trimisi curand pe alte fronturi. In final, Bologa isi pune speranta in Dumnezeu, iar atmosfera devine si mai apasatoare dupa ce groparul anunta ca numarul celor spanzurati a ajuns la sapte.
Capitolul 8
Apostol Bologa traieste o perioada de liniste si fericire alaturi de Ilona, facand planuri de viitor si visand la casatoria lor. Intr - o dupa - amiaza insa primeste ordin urgent de la comandantul diviziei si este chemat imediat la cartier.
Despartirea de Ilona il nelinisteste, iar ea presimte ca aceasta plecare in graba nu este un semn bun. In drum, Bologa trece cu automobilul pe langa locul unde sunt spanzurati cei sapte tarani, lasati in copaci pentru a servi ca lectie pentru ceilalti. Imaginea lor il ingrozeste si il face sa - si aminteasca de executia lui Svoboda, la care participase si el, si in legatura cu care simte acum rusine si remuscare. Dupa acest moment de constientizare dureroasa, se linisteste privind natura si simtind o profunda pace interioara.
Capitolul 9
La cartierul comandamentului diviziei, instalat in casa primarului, Apostol Bologa afla de la pretor ca a fost chemat pentru a inlocui un ofiter bolnav in Curtea Martiala, deoarece urmeaza sa fie judecati mai multi civili acuzati de tradare. Bologa afla totodata ca doisprezece prizonieri romani sunt tinuti sub paza si probabil vor fi condamnati. Dupa aceea este primit de generalul Karg, care ii spune ca justitia militara este esentiala pentru mentinerea disciplinei si pentru combaterea spionilor si dezertorilor, de aceea ii cere sa - si indeplineasca datoria cu maxima responsabilitate, pentru a apara astfel armata si ordinea din spatele frontului. Bologa accepta insarcinarea, desi situatia il tulbura profund.
Capitolul 10
Noaptea, dupa intalnirea cu generalul, Apostol Bologa este tulburat si pleaca singur prin sat, impins de o chemare launtrica pe care nu o intelege pe deplin. Se intoarce la casa groparului Vidor pretinzand ca a uitat harta frontului si isi ia la revedere de la Ilona. Ilona intelege care ii sunt intentiile si isi ofera ajutorul, spunandu - i ca ii poate arata drumurile prin munti, insa el refuza si ii promite ca se va intoarce dupa ea. Dupa o despartire dureroasa, Apostol pleaca in noapte, plin de credinta si hotarat sa - si duca planul pana la capat.
Capitolul 11
Apostol Bologa e hotarat sa treaca pe frontul romanesc. Merge prin intuneric, ghidandu - se dupa harta, si, ajungand in zona dintre fronturi, este convins ca daca reuseste sa treaca de sarma ghimpata si de patrule, va ajunge in liniile armatei romane. Pentru o clipa chiar crede ca a reusit sa iasa din liniile proprii, dar este surprins de o patrula si recunoscut de locotenentul Varga, care il aresteaza.
CARTEA A IV - A
Capitolul 1
Apostol Bologa este dus sub escorta la postul de comanda. Desi merge linistit si pare usurat, el incepe sa constientizeze treptat gravitatea situatiei. La comandament este predat regimentului, iar superiorii discuta procedura: trebuie facut un raport oficial si o perchezitie corporala. Din buzunarele lui Bologa sunt luate lucrurile personale, iar harta pozitiilor militare gasita asupra lui confirma tentativa de dezertare. Epuizat si fara putere sa se mai gandeasca limpede, Bologa ramane sub paza, coplesit de oboseala, pana cand adoarme.
Capitolul 2
Apostol Bologa, escortat de soldati, se deplaseaza spre cartierul diviziei. Pe drum, il intalneste pe capitanul Klapka, care ii promite ca va incerca sa - l apere. Sublocotenentul care il insoteste vorbeste mult despre viata lui si despre pedepsele pentru dezertare, explicandu - i ca aceasta se pedepseste cu moartea. In timpul calatoriei, Bologa reflecteaza la situatia sa si se tulbura profund cand revede trupurile celor spanzurati de pe marginea drumului. Totusi, observand natura si cerul senin, el simte din nou o dorinta puternica de a trai si incearca sa vorbeasca cu sublocotenentul, ca si cum ar vrea sa - si explice fapta si sa arate ca este inca viu.
Capitolul 3
Adus prizonier la cartierul diviziei, Apostol Bologa este interogat de pretor. Desi incearca sa - si explice sincer motivele si zbuciumul sufletesc care l - au determinat sa incerce sa dezerteze, pretorul nu este interesat de explicatii, ci doar de fapte. Descoperirea hartii militare in buzunarul lui Bologa il face pe pretor sa construiasca o acuzatie mult mai grava, considerandu - l seful unei organizatii de spioni si tradatori care ar fi vrut sa fuga la inamic cu informatii militare. Bologa asculta uimit aceste acuzatii, apoi se retrage in sine refuzand sa mai raspunda sau sa semneze procesul - verbal. In final, el este inchis sub paza, in timp ce autoritatile pregatesc continuarea anchetei.
Capitolul 4
Ramas singur in camera in care este inchis, Apostol Bologa reflecteaza la situatia sa, la viata in general si la soarta lui. Gandurile il coplesesc si oscileaza intre teama, disperare si incercarea de a - si gasi o justificare pentru faptele sale, sperand ca trecutul lui de soldat curajos il va salva. In acelasi timp, se framanta din cauza posibilului proces si a judecatii care il asteapta. Spre seara, aparitia Ilonei, care ii aduce mancare si il incurajeaza sa isi puna speranta in Dumnezeu, ii reda speranta si il face sa nu se mai simta singur.
Capitolul 5
"Acuma plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si - a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie baremi unde va cadea...”
Capitanul Klapka vine sa - l viziteze pe Apostol Bologa si incearca sa - l convinga sa - si retraga declaratiile si sa minta pentru a - si salva viata la procesul care urma sa inceapa in curand. Klapka ii explica faptul ca, printr - o aparare bine construita, ar putea evita condamnarea, insa Bologa refuza sa minta si spune ca este pregatit sa infrunte moartea. El ii vorbeste despre linistea pe care a gasit - o prin iubire si credinta, considerand ca viata obtinuta prin minciuna nu ar avea valoare. Dupa plecarea lui Klapka, pretorul revine pentru a inregistra noi declaratii, dar Bologa confirma ca nu mai are nimic de adaugat.
Capitolul 6
Apostol Bologa este judecat in fata Curtii Martiale. Desi aparatorul Klapka incearca sa - l convinga sa se apere si sa - si salveze viata, Bologa ramane linistit si detasat. In timpul interogatoriului, el simte tot mai puternic presiunea intrebarilor si frica de moarte, iar tensiunea il face sa izbucneasca disperat, strigand ca vrea sa fie omorat. Dupa acest moment, se linisteste si ramane indiferent la desfasurarea procesului, privind crucea de pe masa care ii aduce mangaiere. La finalul dezbaterilor, cand procesul se incheie, Bologa se ridica si iese din sala calm, ca si cum si - ar fi acceptat soarta.
Capitolul 7
Apostol Bologa asteapta verdictul Curtii Martiale. Citind scrisoarea primita de la mama sa, isi aminteste cu emotie de familie si incearca sa - i scrie un fel de ramas - bun, dar nu reuseste din cauza fricii si a gandurilor care il tulbura.
El oscileaza intre groaza mortii si speranta ca ar putea fi achitat, incercand sa se linisteasca. Cand plutonierul ii spune ca sentinta este deja decisa si se asteapta doar confirmarea oficiala, Bologa ramane plin de neliniste, dar inca mai spera ca soarta lui s - ar putea schimba.
Capitolul 8
Dupa miezul noptii, Apostol Bologa este trezit de venirea pretorului, care ii citeste sentinta: este condamant la moarte prin spanzurare pentru tradare si dezertare. Ramas singur pentru scurt timp, spera ca ar putea fi eliberat, dar speranta dispare cand apare preotul Constantin Boteanu pentru a - l spovedi si a - i da ultimele binecuvantari. Bologa ii cere preotului sa - i transmita mamei sale ultimele ganduri si ii ofera ceasul lui ca amintire. Apoi este condus de soldati cu torte spre locul executiei. Pe drum aude plansul Ilonei, dar preotul il incurajeaza sa fie puternic. Ajuns la spanzuratoare, vede groapa, sicriul si crucea cu numele sau. Inainte de moarte, simte un val de iubire si isi ridica privirea spre cer acceptandu - si cu seninatate destinul:
"Atunci Apostol fu impresurat de un val de iubire izvorata parca din rarunchii pamantului. Ridica ochii spre cerul tintuit cu putine stele intarziate. Crestele muntilor se desenau pe cer ca un ferastrau urias cu dintii tociti. Drept in fata lucea tainic luceafarul, vestind rasaritul soarelui. Apostol isi potrivi singur streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului. Pamantul i se smulse de sub picioare. Isi simti trupul atarnand ca o povara.
Privirile insa ii zburau, nerabdatoare, spre stralucirea cereasca, in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului: - Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol... Apostol... Apostol...”
Doar simplitatea si naturaletea cu care este redata magistral de Liviu Rebreanu aceasta scena egaleaza dramatismul ei, autorul sugerand astfel delicat faptul moartea este un eveniment la fel de banal ca oricare altul din existenta omeneasca.
Meritele cartii, care face ca ochii cititorului sa planga si sufletul acestuia sa tremure, au fost recunoscute pe deplin in epoca, fiind distinsa cu "Marele Premiu al Romanului” in 1924 de Societatea sciitorilor romani, tradusa in peste douazeci de limbi si adaptata cinematografic in 1965 de Liviu Ciulei, intr - o productie cinematografica care a castigat Premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes.
