Traducere din limba portugheza si note de Simina Popa
In Mozambicul sfarsitului de epoca coloniala, o tragedie reala – masacrarea unor soldati africani si a unui militar portughez de catre armata germana in 1914 – devine punctul de plecare pentru o naratiune intensa si profunda in care vocile celor uitati ies la lumina. Personajele diverse – o portugheza care pleaca in Mozambic sa-si salveze fiica, un preot care intentioneaza sa rescrie Biblia, un soldat mozambican care se vede nevoit sa se amestece printre albi si sa lupte alaturi de ei, un maior si medic german raspunzator pentru diverse ordine brutale – se intersecteaza treptat in paginile romanului si trebuie sa faca fata unui eveniment fara precedent: orbirea raurilor. Mizand pe o naratiune bogata in simboluri si proverbe africane, cu fragmente ce alterneaza intre personaje si timpuri, Mia Couto ne invita intr-un univers impregnat de realism magic, dar profund ancorat in durerea istoriei. Orbirea raurilor nu este doar o poveste despre colonialism si razboi, ci si despre ce inseamna sa apartii, sa iubesti si sa ierti. O meditatie rascolitoare despre memorie, vinovatie si miracolul regasirii – scrisa de unul dintre cei mai mari povestitori de limba portugheza.
"Desi ancorat in fapte dovedite si certificate, textul se elibereaza rapid de constrangerile istoriografiei, aventurandu-se pe taramuri ale imaginatiei si fanteziei. In centrul povestii si al naratiunii se afla o multitudine de personaje fascinante, unele istorice, altele fictive, care se pozitioneaza – din obligatie, interes sau convingere – de diferite parti ale conflictului.” (Agripina Carrico Vieira)
"Mia Couto ne confrunta cu ironia faptului ca ruptura abisala dintre o civilizatie a scrisului, cu tot controlul ei, si una a oralitatii, cu toata mostenirea si, intr-o anumita masura, libertatea ei duce in cele din urma la o situatie in care europenii educati si puternici raman analfabeti, iar africanii sunt maestri ai scrisului.” (Visao)
"In noua sa carte, Mia Couto a descoperit un alt limbaj, unul la care inca nu ajunsese, modelat prin imbinarea mai multor limbi: cele scrise si cele desenate, cele care vin din oralitate si cele care urmeaza traditia scrisului, cele venite din afara si cele nascute pe teritoriul actual al Mozambicului.” (Luis Ricardo Duarte)
