Bob Comet, un bibliotecar pensionar, duce o viata linistita si retrasa intr-o casa de culoarea mentei din Portland, inconjurat de carti si placeri marunte. Totul se schimba cand, intr-o dimineata, intalneste o femeie in varsta cu mintile ratacite si o duce la centrul pentru seniori unde aceasta locuieste.
Sperand sa umple golul pe care il resimte de cand s-a pensionat, Bob incepe sa faca munca de voluntariat la centru, unde se va imprieteni cu personaje excentrice si pitoresti. Sub exteriorul sau rezervat, Bob Comet ascunde amintiri puternice: povestea unui copil care fuge de acasa in ultimele zile ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, iubirea vietii sale pierduta in favoarea celui mai bun prieten, sensul si bucuria descoperite printre rafturile bibliotecii, intr-o viata traita discret, de pe margine.
Experientele lui Bob, asa cum curg de-a lungul romanului, sunt intesate de melancolie, dar totodata luminate de zambetul vietii sale petrecute in preajma cartilor. Patrick deWitt tese panza fictiunii cu umor si delicatete, o poveste a unui om aparent banal, dar plin de surprize – o celebrare emotionanta a celor care traiesc tacut, insa cu inima deschisa.
"Portretul fictional captivant al unui bibliotecar pensionar care face voluntariat la un centru pentru seniori ne dezvaluie viata personajului principal – tradarile, pierderile, triumfurile – cu umor si tandrete.” - Vanity Fair
"Marele dar al lui deWitt este capacitatea sa de a-l descrie pe Omul Obisnuit in extremis – eroismul tacut care se ascunde chiar sub ochii nostri.” - Telegraph (UK)
"In Omul care iubea cartile, deWitt creeaza un personaj incantator in persoana lui Bob Comet, care, la saptezeci si doi de ani si dupa o viata fara asteptari prea mari, gaseste raspunsuri la intrebarile existentiale si prieteni adevarati. O lectura irezistibila!” - Booklist
"Un roman discret, melancolic, perfect pentru serile lungi de vara.” - Town & Country
"Premisa fictiunii lui deWitt este simpla: e nevoie de vreme indelungata ca sa treci peste unele episoade din viata. Exprimandu-se adesea in aforisme taioase, personajele lui retraiesc in minte cate un incident definitoriu, a carui poveste trebuie spusa si respusa pana se intinde ca o pata, patrunzand in toate aspectele propriilor vieti. [...] Intr-o singura scena, deWitt reuseste sa redea intregul parcurs al unei vieti solitare.” - NICOLE FLATTERY, London Review of Books
"Experienta lecturii a fost de-a dreptul fermecatoare, de la un capat la altul. [...] Dialogul este proaspat, iar personajele prind viata numaidecat. Cartile lui deWitt au pur si simplu o energie care le face incantatoare.” - Chicago Tribune
"Povestea dulce-amara a unui bibliotecar pensionar. [...] Cartea ne prinde in mrejele sale treptat, pentru ca, in cele din urma, sa nu ne mai dea drumul.” - Publishers Weekly
