Descriere - Memoriile lui Sherlock Holmes
Traducere de Andrei Bantas
Celebrul personaj Sherlock Holmes a prins viata sub pana lui sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) in 1887, pe cand doctorul Doyle isi astepta pacientii in cabinetul sau din Southsea. In cativa ani si cateva zeci de anchete care au fermecat Anglia si apoi lumea intreaga, detectivul s-a facut stapan pe o mitologie a lui (costum in carouri, sapca, pipa, lupa si domiciliu in Baker Street 221B), mai convingatoare chiar decat viata unui londonez real. Holmes – campion al logicii, temperament artist, dar nu mai putin sportiv si amator de chimie – cerceta faradelegi complicate in tandem cu la fel de faimosul Doctor Watson – figura de medic bonom, rotunjor, cu mare agerime sociala –, care ii slujea si de cronicar. In 1894, odata cu exceptionalele Memorii ale lui Sherlock Holmes, sir Arthur Conan Doyle a incercat sa se desparta de personajul de-acum fetis, care-i consuma o - prea mare doza de imaginatie -, umbrindu-i orice alte scrieri. Si i-a confectionat o ingenioasa disparitie : Sherlock Holmes cade in capcana unui raufacator diabolic, capul unei retele infractionale care prefigureaza sistemul mafiot. Cititorii n-au acceptat insa o asemenea fatalitate, iar scriitorul, induplecat, si-a facut eroul sa - se intoarca - dupa catva timp, gata de noi aventuri.
Cuprinsul :
- Fir-de-Argint
- Fata galbena
- Functionarul comercial
- Vasul Gloria Scott
- Ritualul Musgrave
- Proprietarii din Reigate
- Povestea cocosatului
- Bolnavul internat la domiciliu
- Interpretul grec
- Tratatul naval
- Ultimul caz
Ultimul caz
Mi-e inima grea acum cand iau pana ca sa scriu aceste ultime cuvinte, povestind despre talentele extraordinare ale prietenului meu, domnul Sherlock Holmes.
M-am straduit, in neoranduiala si, dupa cate simt eu, intr-un mod cu totul inadecvat, sa relatez experientele ciudate pe care le-am trait alaturi de el, incepand de la intamplarea ce ne-a adus laolalta la vremea - Studiului in stacojiu - pana la interventia sa in chestiunea - Tratatului naval -, interventie care a avut, fara indoiala, drept rezultat evitarea unei grave complicatii internationale. Intentia mea era sa ma opresc aici si sa nu mai pomenesc nimic despre intamplarea care mi-a lasat un gol in viata, gol pe care il resimt inca dupa cei doi ani care au trecut de atunci. Dar recentele scrisori in care colonelul James Moriarty apara memoria fratelui sau mi-au fortat mana, asa ca nu am am incotro si trebuie sa aduc la cunostinta publicului faptele asa cum s-au petrecut. Numai eu cunosc adevarul adevarat in aceasta istorie si am convingerea ca a venit momentul in care a-l ascunde nu mai poate sluji defel unui scop laudabil. Dupa cate stiu, in presa n-au aparut decat trei relatari ale intamplarii : aceea din Journal de Genève din 6 mai
