La Caracas va fi mereu noapte - Borgo, Karina Sainz

Descriere - La Caracas va fi mereu noapte

"Senzatia literara a anului 2019” (El Confidencial)

Traducere din limba spaniola si note de Alina Cantacuzino

In Caracas, Venezuela, Adelaida Falcon isi inmormanteaza mama – singura familie pe care a avut-o vreodata – si se teme ca, la lasarea noptii, hotii vor jefui mormantul. Nici macar mortii nu-si pot afla linistea aici. Adelaida a copilarit intr-o Venezuela prospera, care primea imigranti in cautarea unei vieti mai bune, locuind impreuna cu mama ei intr-un apartament modest. Dar acum? In fiecare zi se asaza la coada la paine, care se termina invariabil inainte sa ajunga la casa. In fiecare noapte isi astupa ferestrele cu banda adeziva ca sa nu intre gazele lacrimogene imprastiate de fortele de ordine asupra protestatarilor. Cand niste femei care se dau drept revolutionare ii ocupa apartamentul, Adelaida se vede nevoita sa ia o serie de decizii ingrozitoare pentru a putea supravietui intr-o tara ce aluneca in anarhie, unde cetatenii par tot mai invrajbiti unii impotriva altora. Dar cat de departe este dispusa sa mearga? Romanul Karinei Sainz Borgo este o oda adusa poporului venezuelean si un memento terifiant al felului in care lumea asa cum o stim se poate dezintegra intr-o clipa sub ochii nostri.

"O poveste tulburatoare, scrisa cu mare forta, pe cat de disperata, pe atat de actuala.” (Kirkus Reviews)

"Proza admirabila a Karinei Sainz Borgo dezminte realitatea brutala a prabusirii societatii civile pe care o dezvaluie in aceasta puternica perspectiva literara asupra Venezuelei sfasiate de conflicte.” (Booklist)

"O poveste universala… Cu o voce care pastreaza un echilibru perfect intre raceala si melancolie, ca a unei jurnaliste care cauta si descopera realitatea in fictiune, Karina Sainz Borgo spune o poveste care nu mai este a ei, ci a devenit deja a noastra.” (la Repubblica)

"Vocea unei constiinte… Un roman scris intr-un stil sobru, concis, direct, de o extraordinara forta expresiva. Pur si simplu magistral.” (Fernando Aramburu, El Mundo)