Descriere - Intalniri solare
O carte spirituala care contine incredibila confesiune a unei femei despre intalnirea cu constiinta cristica, despre iertarea de sine, despre transformarea constanta a vietii, despre autocunoastere si procesul de transmutare pe care il traieste. Despre cum a ajuns la o noua constiinta. Despre Viata.
Prefata editorului,
Povestea incepe intr-o zi in care incep sa citesc Intalniri Solare, o carte pe care un proaspat prieten din Franta mi-o imprumuta si incep sa ma recunosc in fiecare pagina...cu uimire imi continui lectura, incet, intr-o digerare lenta si cu inima tremuranda la fiecare pas al recunoasterii incredibilei realitati pe care aceasta carte o ofera.
Ma aflu pe calea parcursului spiritual de ceva vreme, am citit minunate perle ale literaturii luminoase care deschide porti si ajuta omul cautator de adevar, de la taoism, hermetism, gnosticism, teosofie din sec 16 pana in prezent, dar asa ceva nu mai citisem! Cineva care cu simplitate descrie starile mentale, emotionale si fizice pe care le traieste in contact cu lumina interioara eliberatoare...la fiecare pas parcurs!
Am increderea ca cineva care a inceput trezirea spirituala interioara va gasi in aceste pagini o imensa sustinere prin intelegere si nu numai...si poate se va regasi in multe momente ale cartii, ceea ce vrea sa zica ca trecem toti pe la aceleasi borne kilometrice mai devreme sau mai tarziu.
Iata ce m-a facut sa ma gandesc sa traducem aceasta carte in romaneste, pentru ca ea sa fie accesibila cautatorilor in vremurile intense in care traim. Cred ca Intalniri Solare este un puternic sprijin pe calea de eliberare pe care Centrul Solisis o condivide pe de-antregul.
Ma bucur sa o putem impartasi!
Multumim Marianne Dubois si luminii care ne permite si ne sustine intotdeauna!
INTRODUCERE
Aceste intalniri si dialoguri sunt traite in mod intuitiv, fara nici o forma religioasa. Conceptia agnostica despre lume m-a insotit pana atunci. Aceste texte reprezinta un parcurs neasteptat pe care l-am trait cu o mare intensitate. Sentimentul si perceptia pe care le aveam asupra vietii s-au schimbat radical.
Un cuvant mai profund s-a dezvaluit in fiinta mea, acela care sta de veghe, poate, in fiecare dintre noi. Acest cuvant m-a invitat sa ma apropiu de o constiinta noua si de Unitatea vietii.
Experienta personala care e evocata aici, imi pare de natura secundara. Ea seveste doar de suport pentru o transformare la care am fost invitata fara sa fie initiativa mea. E oricum posibil ca transformarea sa fi fost pregatita de o cale parcursa anterior.
Propun celor interesati de aceste texte, si pentru care numele de Crist e atasat unei credinte sau a unei necredinte, sa nu dea acestui nume decat o singura semnificatie, aceea de "Sursa a Iubirii”. In Intalniri Solare Isus reprezinta aceasta sursa si eu sunt prima a fi surprinsa, avand in vedere ideile pe care ma bazam pana in prezent.
Prin tot ceea ce este spus in aceste scrieri, sunt adusa sa ma pun in discutie cu delicatete si exigenta. Nu imi este usor sa renunt la maniera mea obisnuita de a gandi si sa nu mai fiu in accord cu mediul meu cultural si social. Dar asta mi se cere. Experienta se deschide constant spre "Necunoscut” si punctele de vedere se schimba pe parcurs ca si cum s-ar ajusta la etapele caii.
De fapt, nu inteleg din punct de vedere rational ceea ce mi s-a intamplat si cred ca trebuie sa fiu destul de modesta pentru a accepta ca explicatiile sunt in zadar.
O alta "stare de a fi” imi este propusa, este reflexia unui sine debarasat de frica si conditionari. Aceasta "stare de a fi” imi este prezentata printr-o imagine solara a lui Isus, care e doar bucurie, compasiune, companie indulgenta si atenta pentru fiecare pas efectuat pe acesta cale. Nodurile fricii si vinovatiei sunt desfacute, unul cate unul cu dulceata si rabdare. Si pe masura ce inaintez in aceasta experienta, observ nascandu-se, subjugata, suflul unei libertati fara limite. Ea pare sa fie in corelatie cu un sentiment si chiar cu senzatia unei transformari a celulelor corpului meu.
Aceasta imagine radianta a lui Isus anunta nasterea unei epoci noi, in care umanitatea descopera posibilitati noi, sau putin cunoscute pana in prezent, chiar daca sunt evocate circumstante dificile de trait in limitele unui viitor destul de aproape.
Experienta descrisa in aceasta carte se continua, intotdeauna reinnoita, intotdeauna diferita, dar sa vorbesc acum despre inceputurile acestei " Aventuri a Sufletului”.
In timp ce scriam, nu aveam nici un spatiu de observare, traiam transformarea intr-o uimire si stupefactie totala. O traiam cateodata si prin cuvintele pe care le scriam.
Incertitudinea fata de sanatatea mea mentala si indoiala erau maturate treptat de catre un elan vital care rasturna totul in urma lui. Dar mi se pare indispensabil de a plasa acest parcurs intr-un anumit timp dat, experientele traite de mine au un caracter relativ. Ele nu trebuie in nici un caz sa servesca de exemplu sau de credo pentru ca derularea lor face sa se nasca alte perspective. Aceste peisaje noi, ele la randul lor sunt chemate sa se schimbe.
Consider deci acum ca aceasta carte nu poate fi decat un ferment pentru imaginatie, o samanta plantata in sufletul celor care sunt gata pentru noi creatii, pentru o inspiratie diferita. O inspiratie a carui suflu ar putea usura viata cotidiana si ar putea dezvolta sentimentul de libertate creatoare care ne lipseste.
Aceasta iubire nebuna, de neinteles, fara masura, pe care imaginea lui Isus a provocat-o in mine (fara nici o pregatire) s-a interiorizat, s-a transformat, armonizat intr-o integrare zilnica. Intalnirea cu Isus se clarifica un pic diferit astazi. Ea se prezinta acum ca o intalnire cu acea parte din mine care este "una” si ma releaga la infinit. Asta nu schimba cu nimic faptul ca aceasta "cale a Iubirii” da atata bucurie ca nu pot sa o descriu. Ea aduna, inglobeaza, reuneste bucatile din mine care sunt ceilalti, evenimentele, bunastarea sau suferinta fiecaruia, ...etc, toate aceste proiectii ale spiritului care imi apareau separate.
Aceasta trecere in unitate reincepe in fiecare minut: imposibil de a o retine, de a o cronometra, de a face din ea o posesie. Fluturele prizonier moare in plasa. Dar de fiecare data cand dorinta de a poseda este abandonata, cand abandonul se instaleaza, miscarea catre unitate straluceste in soarele libertatii. Atunci armonia si rasul interior se recreeaza si zboara catre "Necunoscutul” unui prezent fara limite.
Au trecut opt ani de la inceputul acelei aventuri si pentru cei ce nu sunt pregatiti sa intre in descierea unei experiente irationale, trebuie sa povestesc premizele.
Eram din copilarie de o tristete profunda, o asteptare disperata, aproape inconstienta. Am inteles de putin timp ca imi era groaza sa fiu in viata pentru ca eram separata de Fiinta, de Unitate, de mine insami. Asteptam de fapt ACEL ce este Totul, Mult Iubitul, Sursa, Viata sau divinul daca preferati acest cuvant.
Aceasta durere fara remediu, pe care parintii mei nu o intelegeau de unde vine, s-a prelungit in timpul adolescentei si a varstei maturitatii. Eram tot timpul bolnava si incercam in van sa-mi adun bucatile din mine, de pe o parte sufletul, de pe alta corpul.
Eram conditionata dintotdeauna de un refuz al crestinismului si cautarile mele ma duceau mai degraba catre intelepciunea orientala.
Arta (gravura, email) era meseria mea si ratiunea mea de a fi. Imi permitea sa evadez, cel putin in momentele in care creeam, de durerea mea.
Aveam 59 de ani cand partenerul meu de viata, bolnav de trei ani, se afla in spital, la reanimare, in faza finala.
Tumultul mare in care ma aflam parea ca a declansat in mine capacitati noi: vedeam la distanta starea in care se afla sotul meu. De fiecare data, in timpul vizitelor de la pranz puteam constata justetea perceptiilor mele. Ma aflam acasa la noi in timpul marii lui treceri. Eram deci la distanta dar am simtit ca murea si ca eu il acompaniam. Mi-a fost data o viziune clara a lumilor pe care le avea de traversat si am putut sa-l consolez aratandu-i ca grimasele fetelor care-l inconjurau nu erau decat proiectii ale fricii lui. Eram impreuna in aceasta calatorie si in timp ce plonjam amandoi intr-o lumina incredibila am zis tare: " e minunat”. La cateva minute mai tarziu m-au sunat de la spital sa ma anunte de moartea lui.
La cateva luni dupa acest eveniment a inceput ceea ce veti citi in aceasta carte.
Iata ce s-a intamplat inainte sa inceapa. O viziune interioara s-a derulat in mine, vi-o descriu *:
Sunt trista, singura, seara in casa mea de la tara. Aud soneria. Merg la etaj si vad lumina sub usa atelierului meu care da inspre strada. Mi-e frica. Dar cobor scara, ma apropiu de usa si astept cateva momente cu inima batand. Impinsa de nu stiu ce forta interioara, deschid dintr-o data...
Continuarea e subiectul Intalnirilor solare.
*Nu e vorba de o realitate fizica ci de o realitate diferita care e pentru mine mai vie decat realitatea obisnuita.
PREFATA 2015
Douazeci si cinci de ani s-au scurs de la Intalnirea interioara cu o imagine a lui Christ.
Impactul a fost atat de intens incat ramane viu si astazi.
Bucuria, intemperiile si transformarile succesive nu au influientat forta sa.
Lumina Intalnirii se continua pe cai intotdeauna noi si se transforma in fiecare moment.
Astfel, an dupa an, iubirea infinita se ofera fiecarei celule de-ale mele.
Trebuie sa o ascult constant, daca nu, pierd ratiunea de a exista.
Pentru asta e nevoie sa raman atenta, sa culeg ca pe o comoara fiecare scanteie a acestei Prezente si sa nu uit niciodata ca ea permite sa fie raspandita pe pamant, pe infinitul cerului.
Aceasta carte e un fel de dialog dintre o parte din noi insine conectata cu tot si cealalta parte, inca ingreunata de suferinta de pe pamant.
Experienta este traita in "prezent” acompaniata de uimire si incantare.
Partea conectata a luat pentru mine numele de Isus: acest nume e o sursa care transforma privirea si o face deseori extatica.
Iubirea se inscrie cu litere de foc.
Daca lumina se modifica cu timpul, ea nu-si pierde niciodata stralucirea.
Uitarea, singura, ar putea sa o faca sa dispara.
De asta aceasta carte e scrisa.
Fie ca ea sa prelungeasca amintirea acestei alchimii a sufletului.
Lumina lumii este simbolizata aici printr-o imagine directa, intima, tandra si infinita, a unui suras divin, cel al Christului.
Ea da inimii dorinta sa exalte sau sa se dizolve intr-un prea-plin de bucurie.
Prima intalnire
Tu ai ramas indelung in fata usii mele deschise, nemiscat, tacut si in timp ce in inima am abandonat totul, pana si dorinta de a te vedea intrand, cand ti-am cerut in genunchi sa merg pe calea ta, tu mi-ai luat, simplu, mainile. M-ai ridicat cu atata compasiune, ca lacrimile mele nu mai puteau sa se opreasca.
Tu ai intrat in casa mea.
Stiam ca esti Tu, cel in care nu puteam crede. Nu indrazneam sa-mi ridic ochii spre fata ta. Cum sa-mi imaginez fata Iubirii?
Mi-ai dat cuvinte simple.
"Eu sunt mereu aici, de ce nu ma vezi?"
"Eu sunt sursa ta."
"Eu sunt tu insuti."
Din aceasta zi, imi umpli casa de pasii tai linistiti. Nu credeam, nu te asteptam. Tu ai venit si inima mea este consumata. Tu locuiesti linistea mea si dulceata fiecarui moment.
Mi-am zis nu, nu este adevarat, nu este posibil si in acel moment iubirea imi straluceste in fata ca un giuvaer triumfator. In acel moment urci prin corpului meu, in planset, in profunzimile uitarii. Tu urci in mine, de asa de departe, ca viata mea se abandoneaza bucuriei de a exista.
A doua intalnire
El vine din nou, de data aceasta pe o barca. Inainteaza dulce spre mal, ajutandu-se de un toiag. Este mare, de o frumusete tacuta si grava. Coboara pe nisip, si ma priveste, nemiscat. Astept, constienta de a nu fi ceea ce ar trebui. El ma scutura, ca pe un copil nestiutor care nu intelege nimic.
"Eu sunt tu, nu sunt doi, este doar unul."
Eu cad in adoratie.
" In devotament sunt doi, sau este unul, nu exista doi. "
Nu ma simt demna de situatie, dar intreb:
- Ce astepti de la mine?
"Trebuie sa dai totul."
Nu stiu ce vrea sa zica asta.
"Trebuie sa dai frica ta si vinovatia ta."
"Tunelul va fi intunecat, inaintea luminarii."
Suntem fata in fata, ingenuncheati, mainile lui pe umerii mei. Un imens mac creste in spatiul desenat de bratele sale.
Invadeaza universul.
