Descriere - Idei fundamentale ale culturii
Viata e o potenta energetic - spirituala cvasi - infinita. Ea e susceptibila, spiritual, de o asa de uriasa intensificare, incat fiecare ceas al unei vieti omenesti poate cuprinde o eternitate de ganduri si sentimente. Ce e insa a trai? E singura realitate sublima la care poate aspira omul. Este eternizarea vietii prin toate mijloacele energiei omenesti, intru ritmul spiritual. Este biruinta impotriva mortii. Este vesnicia in crearea noastra, adica armonizarea noastra cu cosmicul, purtator in esenta lui a vietii nepieritoare.
Realitatea suprema care conditioneaza viata omeneasca ultrabiologica este conflictul dintre individual si social. La inceput, in "prima zi a creatiei”, s - a nascut socialul: din socializarea spontana, care fiind inconstienta si luptand de la egal la egal, a biruit elementul inconstient al individualismului biologic. Acest individualism a fost apoi tinut in frau prin tirania sociala a mitului, a limbii, a consuetitudinii, a religiei, a razboiului. "In a doua zi a creatiei” s - a nascut individualul ultrabiologic: din socializarea prin educatie, care relevand inegalitatea aptitudinilor umane, a dus la selectia personalitatilor creatoare. Individualismul aristocratic a tinut in frau socialismul gregar prin tirania vointei unitare, instinctiv organizate, a individului erou, care a impus autoritatea sa, puterea sa, stralucirea sa, garantand siguranta individului slab prin justitie si teroare.
Societatea nu e un rezultat, ci o perpetua devenire. Ea nu e o entitate biologica, ci una ultrabiologica, pe care o vom numi spirituala. Linia infinita a devenirii sociale este fixata de mersul conflictului intre cele doua categorii primare in lupta: individualul biologic si socialul (adica individualul ultrabiologic). Nu individualul sta deci la baza socialului, intrucat nu se poate naste din categoria biologica o categorie spirituala (o vom numi etica), aceste doua categorii fiind heteronome, ci socialul - urmare a unor instincte primare omenesti, antibiologice - sta la baza individualului, intrucat ambele sunt categorii etice, dintre care una, socialul, este o entitate eficienta, cauzala si productiva, cealalta, individualul, e o entitate dependenta, subsecventa si produsa: individualul e forma de exprimare concreta a socialului, care in el insusi nu constitue un organism, ci un complex culturo - genetic.
Cuprins
Vegetativitatea starii naturale si primitive a omului / 3
Tineretea speciei umane si problema libertatii / 4
Spatiul social / 6
Conflictul dintre individual si social / 7
Societatea / 8
Individul in mijlocul societatii / 9
Problema inegalitatii primitive a indivizilor naturali / 10
Socializarea prin cultura / 11
Cultura si natura / 12
Individualism si socialism / 13
Cultura sociala / 15
Ideea democratica / 16
Ideea libertatii / 23
Munca / 28
Munca si cultura / 31
Ideea justitiei individuale si sociale / 32
Dreptul / 34
Ideea responsabilitatii / 35
Spiritul obiectiv / 38
Caracterul / 40
Ideea personalitatii / 42
Ideea solidaritatii / 44
Ideea natiunii / 51
Ideea internationala / 57
Cosmopolitismul / 58
Ideea specialitatii / 59
Taylorism si standardizare / 61
Ideea interdependentei / 64
Ideea asociatiei / 68
Ideea religioasa / 69
Acorduri si tonalitati culturale / 74
Sentimentul social optimist al progresului / 76
Cultul adevarului / 79
Sinceritatea / 81
Noua sistematizare a teoriei valorilor / 82
Valori sociale / 84
Valori estetice / 86
Sensul vietii / 87
Valoarea suprema / 92
