Fericirea e in actul urmator - Manole, Marius

NU STIU SA SCRIU, DAR STIU SA SIMT.

O marturisire despre pretul aplauzelor si linistea de dupa ele.

Cand am primit propunerea sa scriu aceasta carte, primul meu instinct a fost sa fug. Sa refuz. Mi-am spus ca eu nu stiu sa scriu, ca nu am valoare literara. Dar am stiut mereu ca autenticitatea naste emotie, iar emotia guverneaza lumea.

Asa ca am ales sa nu ma mai ascund. In paginile acestea il veti gasi pe Marius cel din spatele rolurilor. Veti gasi copilul care se simtea in "viata gresita” si care astepta validarea parintilor sai. Veti gasi adolescentul care a fugit la Bucuresti cu un lantisor amanetat si o perna de acasa, dormind pe saltele furate in camin, doar pentru visul de a fi pe scena.

Am scris despre tot ce mi-a fost rusine sa recunosc ani de zile. Despre pactul pe care l-am facut cu teatrul, sacrificand iubirea si viata personala. Despre golul imens care ramane dupa aplauze si despre incercarea disperata de a-mi anestezia frica de a nu fi suficient de bun. Despre depresia care m-a ingenuncheat cand lumea s-a oprit in loc.

Daca povestea mea da curaj macar unui singur om sa nu renunte la visul lui, atunci tot acest efort a meritat.

Marius Manole