Descriere - Dumnezeu si stiinta
Exista doua tipuri de conceptii despre lume: cea oferita de religii si de mituri si cea propusa de stiinta.
Religiile sustin un adevar global, imanent, etern, complet, care include, in egala masura, Natura si Omul.
Stiinta propune un scenariu partial, provizoriu, in care omul este doar un element al Naturii, al carei produs este.
Pe langa ambitia comuna de a furniza o conceptie coerenta despre lumea sensibila, religia si stiinta ocupa acelasi spatiu: acela al gandirii umane.
Prin urmare, nu trebuie sa ne miram ca intre aceste doua maniere de a aborda lumea, de a o intelege, de a i te raporta, a existat competitie, chiar conflict. Pe parcursul secolelor, religiile au fost cele care au detinut suprematia, oferind oamenilor un adevar imuabil si indispensabil. Astazi este mai degraba invers, stiinta ocupa centrul lumii, ori cel putin pe acela al civilizatiilor.
Traim intr-o perioada in care stiinta este mai puternica, mai acaparatoare, mai savanta ca niciodata, dar, in acelasi timp, mai contestata, mai criticata, mai acuzata. Centru al lumii, ea a devenit, deodata, si cauza tuturor relelor sale.
Stiinta l-a ajutat pe om sa se elibereze de munca grea, dar pare neputincioasa sa gestioneze aceasta binefacere, acest castig. Planeta, explorata, apoi cucerita de om, este, din acel moment, amenintata de acesta. Explicatia ca stiinta ne dezvaluie istoria lumii a fost desacralizata, dar, mai ales, a indepartat sensurile: evolutia Universului, in ea insasi, este lipsita de semnificatie.
In fata unei asemenea realitati, si fara sa se fi putut ori fara sa se fi stiut adapta, religiile se clatina. Pe teritoriul ratiunii, al logicii, acestea dau inapoi. Practica religioasa scade in intensitate. Totusi, depasiti de un progres pe care nu-l inteleg si care ii entuziasmeaza, unii oameni resimt, mai mult ca niciodata, utilitatea unei credinte. Nu este nevoie de nimic altceva pentru ca unele religii sa-si reia vechea doctrina a unei ignorante pioase.
Fundamentalismul ameninta din nou. Integrismul se ambitioneaza sa impuna prin forta, prin violenta si prin crima distrugerea stiintei si, in acelasi timp, sa zdrobeasca libertatea si liberul-arbitru. Secte noi propun, sub o alta forma, sa integreze o falsa stiinta unor credinte noi la fel de ciudate, dar si ezoterice, ori chiar periculoase din anumite puncte de vedere.
Religiile orientale, exotice si abstracte, castiga teren in Occident, deoarece doctrinele lor evanescente evita ciocnirea cu rationalismul stiintific.
In acest context al unei societati savante si totodata deziluzionate, care "progreseaza” foarte repede, fara sa stie incotro se indreapta, care ar vrea sa regaseasca o cale, un sens, am dorit sa cercetam raporturile dintre Dumnezeu si stiinta.
In trecut, aceste raporturi au determinat evolutia mentalitatilor si a societatilor, cizeland o istorie a stiintelor, dar si o geografie a cunoasterii.
Stiinta, agresata deseori, oprimata de multe ori de religii, a iesit victorioasa din aceste confruntari. Dar astazi ne intrebam cu spaima: s-a terminat, sau ne vom mai confrunta, in Iran sau in Algeria, cu procese de tipul Galileo sau Averroes, sau cu un rug ca acela al lui Bruno?
In acest context al unei stiinte cuceritoare si acuzate, in acelasi timp, triumfatoare si renegate, mai poti fi credincios?
Daca, in contact cu stiinta, religiile s-au macinat, s-au dezagregat, se poate afirma oare acelasi lucru in ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu?
Aceasta este intrebarea esentiala.
Aceasta lume moderna a cunoasterii, a ratiunii, daca vreti, poate sa-i faca loc lui Dumnezeu?
Prin alcatuirea sa, chiar prin metoda, stiinta "l-a exclus” pe Dumnezeu din "domeniul” sau. Cu alte cuvinte, ea refuza ca in conceptia sa despre lume, in explicatia sa, sa permita sa intre o forta "supranaturala”. Dar, in acelasi timp, stiinta, prin ea insasi, are puterea de a nega existenta lui Dumnezeu?
Prin urmare, aceasta carte a fost scrisa cu scopul de a raspunde la aceasta intrebare. Fara tabuuri, fara idei preconcepute, cu unicul simbol care trebuie sa ramana regula societatilor civilizate: toleranta. - Claude Allegre
Numar pagini: 256
Format: 14x20
Anul aparitiei: 2021
