Coasa era pui / Ecaterina Vrana: tablou. cuvinte, tablou. / Editat, cu o introducere de Erwin Kesster Acesta este un roman in cuvinte si imagini. Este doar una dintre multiplele auto-fictiuni ce pot fi construite din caramizile imprastiate ale corespondentei Ecaterinei Vrana. Romanul de fata nu este nici mai realist si nici mai fantasmagoric decit attele care ar folosi acelasi material. Si nu este nici mai fabulos si nici mai fabulatoriu decit viata propriu-zisa a Ecaterinei Vrana si a mediutui sau inconjurator. Histrionismul boem at acestuia, cu o rutina exasperanta a (auto)epatarii, cu imaginarea unor mari eveniment inecate in ceata orelor prea matinale continua, ca un fel de rezervatie sentimentala, ,,starea artistica" a unei anume lumi mondene din anii 20 ai secolului 20. O lume a excesului nepericulos, a revolutiilor de cafenea si catifea albastra, a inimilor neirnbtinzite desi imbacsite, a dramatismelor stridente si uneori rudimentare. O lume de vis si halucinatie vie, in care se imbaiaza cultural multi dintre creatori. E ceva facil in aceasta, poate frustrant pentru cititorii care cauta, iritati, momentul in care aceste personaje reusesc,"in cele din urma, sa paraseasca mitul vietii interesante si sa capete intelegerea rationata a propriilor fapte, pentru a intoarce intreaga poveste prolixa intr-o invatatura condensata, utila, perena. Numai ca personajete de fata nu capata aceasta Intelegere. Fug de ea, o ignora. Nu pentru ca ar fi damnate, ci pentru ca se consuma, constiincios si cotropitor, in caruselul acelorasi mari-mici evenimente. Timpul nu pare ca te preseaza sa-si vina in fire, ci sa se piarda cu firea, ratacite in spaime adesea fara obiect, dar inflamate de subiectivitate. Viata lor se hraneste cu aceste rataciri, ea transpare frisonant din ceea ce ajung unii, la un moment dat, sa realizeze - opere izbitoare, captivante. Chiar daca pare inscrisa pe un curs auto-distructiv, viata aceasta nu este traita ca o pierdere si lipsa, ci ca un ideal at celor ce se dau de ceasul mortii pentru a stoarce o ultima picatura de traire inmuiata-ntr-un dandysm iremediabil. Spectacolul nu este insa scutit de sensuri, oricit de mult le-ar ignora actorii captivati de roluri.
Selectia de texte a fost realizata dintr-o serie mult mai ampla de mesaje email si sms trimise de catre Ecaterina Vrana, din 2008 pina in 2015, catre diversi destinatari. Emailul si sms-ul s-au dovedit tehnici literare extrem de potrivite stilutui epistotar vehement, abrupt, impetuos si meandric at Ecaterinei Vrana, o oglindire textuala acuta si pertinenta a profilului picturii sale. Am incercat sa pastrez specificul acestui stit-inundatie cazuta din senin, chiar daca au fost operate (din considerente de spatiu tipografic, dar si de fluiditate) numeroase taieturi, marcate prin puncte de suspensie. Am pastrat in mare parte ortografia idiosincratica a Ecaterinei Vrana, indeosebi debuturile de fraza cu litera mica si rabufnirile cu majuscule, uneori pe suprafete extinse. Numele proprii au fost abreviate, restrinse la initialete persoanelor respective, cu exceptia numelui Ecaterina sau Cati, invocat de catre autoare. Atunci cind un substantiv comun a fost folosit ca nume propriu, am pastrat substantivul in cauza integral. Textele Ecaterinei Vrana din acest volum se deruleaza de la cele mai vechi la cele mai noi, fragmentele din anut 2015 fiind, prin urmare, ultimele. Ilustratiile cu lucrarile sale urmeaza acelasi principiu, lucrarile cele mai recente fiind la finalul volumului. Cu toate acestea, nu am ambitionat sa impun o concordanta intre imagini si texte, nu am cautat ratiunea de a fi a picturii in text sau invers. Ele sint pur si simplu concomitente si consubstantiate. Dar nici unele nici altele nu functioneaza ca o cheie hermeneutica. Sint doua discursuri autonome care, impreuna, creeaza o singura naratiune cu un singur personal: Ecaterina Vrana.
