Descriere - Cincizeci de ierni pe Muntele Fuji
Doamne, ce muzica infinită,
de aici deci incepe libertatea
1. picăturile de ploaie pe obrazul ferestrei
zi dupa zi
ca un ochi tainic ascuns
in ropotul liniștii
suspin după suspin
și iar stropii de ploaie
ca niște broboane de rouă
prelinși pe obrazul de cimpie
cu maci infloriți
și țiriit de greier tăcut
2. cu miinile sub cap
pe troscotul verde după ploaie
cind lumea s-a răcorit
și văzduhul
privind la norii umblători, albi
nesfirșit de albi și albaștri
aceasta e libertatea iți zici:
să stai să adulmeci să privești ceasuri
in șir
cum trec norii
cum e primenit, spălat, obrazul
lumii
de ropotul ploii
Doamne, ce muzică infinită
de aici deci incepe libertatea
cu miinile sub cap
și trupul in formă de cruce
contemplind liniștit aura
violetă a morții
sub forma norilor umblători
pufoși ca niște ingeri rafaelici
respiri și inspiri aerul primenit
de dupa ploaie și-ți zici solitar:
aceasta e libertatea
