Descriere - Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca
Teatrul lui Alecsandri (a scris peste 50 de piese, 9 comedii din care una, Les bonnets de la comtesse, in limba franceză, in versuri, 2 proverbe cu cantece, 2 tablouri, 7 comedii cu cantecele comice, 2 tablouri, 7 comedii cu cantece, 14 cantecele comice, 4 operete, 3 vodeviluri, un dialog politic, 3 scenete, 2 farse de carnaval, o feerie, drame, numai in parte localizat (după Picard, Duvert şi Lauzanne, Brisbarre şi Marc Michel, Labiche şi Anicet Bourgeois, Augier, Scribe, Bataille şiRolland, Victor Hugo) e incă reprezentabil.
Din teatrul comic se memorizează figurile lui lorgu "bonjur cu plete lungi" care "şi-a ascuţit mintea de tocila civilizaţiei" intr-un centru imaginar de cultură (lorgu de la Sadagura), a comisarului funcţionand ca un ecou faţă de superiorul său, Săbiuţă (Iaşii in carnaval), Clevetici ultrademagogul, Sandu Napoilă ultraretrogradul Gură-cască, om politic, Paraponisitul, Kera Nastasia, pensionara veleitară din cantecelele comice, mai cu seamă figura cucoanei Chiriţa, soţia boiernaşului de ţară Grigore Barzoi ot Barzoieni din comediile Chiriţa in Iaşi sau Două fete ş-o neneacă şi Chiriţa in provincie, canţoneta Cucoana Chiriţa in voiaj şi farsa de carnaval Cucoana Chiriţa in balon. Contesa d'Escarbagnas a lui Moliere şi madame Angot a lui Monnier se contopesc in această mică moşiereasă cu ifose, personificand arivismul micilor proprietari, provinciali dornici de trai bun in capitală. Ca să nu rămană mai prejos de cei de la oraş, Chiriţa umblă imbrăcată in amazoană, are preceptor de franceză pentru odrasla ei, Guliţă, şi a invăţat ea insăşi franţuzeşte, traducand in limba lui Moliere expresiile romaneşti intraductibile: "boire une cigarre", "tambour d'instruction", "pour Ies fleurs de coucou", "parler comme l'eau". Sub pretext că la 1848 a pierdut "vro zăce capete de vite", a avut friguri de frică şi a durut-o o măsea, vrea să devină isprăvniceasă, "să mai fantaxăsc şi eu pan targ, ca altele", s-o ducă numai in "bontonuri şi tenechele". Aceeaşi duce pe Guliţă la Paris "să-nveţe politica" şi dansează french-cancan la Mabille, riscand chiar a se "ascensiunarsi", "hailafă", cum e, in balon. Eroina e privită mai mult cu simpatie decat cu aversiune, unicul scop al autorului fiind hazul.
Alexandru PIRU, Istoria literaturii romane, Bucureşti, Editura "Grai şi suflet - cultura naţională", 1994, p. 62.
