"Am scris cartea de fata cu sentimentul ca nu e vorba despre o singura eroina, ci despre patru. Dupa fiecare incercare de sinucidere, Virginia Woolf a devenit o alta fiinta. Desi conditiile exterioare ale vietii nu s-au schimbat radical, perspectiva intima asupra existentei o facea de nerecunoscut. Aproape insesizabil, a devenit o alta persoana. E vorba de o metamorfoza calitativa, de o alterare stranie a felului de a fi in lume. Trei dintre tentative au fost esecuri si abia a patra, cand scriitoarea implinise cincizeci si noua de ani, a dus la finalul pe care-l preconizase inca de la o varsta frageda. Se poate, asadar, vorbi de un parcurs suicidar de aproape patru decenii, trait in patru secvente identitare distincte. Ceea ce le-a unit a fost ideea mortii, care a lucit mereu in penumbra vietii cotidiene, uneori cu intensitati isterice, alteori abia palpaind.
In paginile ei, tentativele de sinucidere n-au lasat urme propriu-zise, desi exista numeroase referinte la decizia de autosuprimare. Ele nu au de-a face direct cu boala, cu momentele de acutizare a acesteia, ci cu o teama constanta, care s-a instalat ulterior, in momentele de relativa robustete fizica si psihica. Dupa recastigarea echilibrului, reaparea teroarea ca se va imbolnavi si ca nu va putea face fata torturilor morale prin care stia ca va trebui sa treaca iar si iar.” (Mircea Mihaies)
