Descriere - Captivi (Manea Norman)
Editia a II-a
Romanul, cenzurat la prima sa aparitie, e un elogiu absolut al invinsului. Intr-un mod criptic, sint evocate orori, suferinte, crize, o lume nefericita, esuata, tragica. Departe de ispitele evaziunii, romanul dezvolta o intreaga incursiune psihologica intr-un cadru social bine determinat – Romania anilor ‘50. Povestea este inovatoare ca metoda, structurata in trei parti – "Ea”, "Tu”, "Eu” –, fiecare scrisa in alt stil, dar pornind de la o sursa comuna. Personajele, in amintirea carora trauma razboiului este inca proaspata, dar care sint sensibile si la micile placeri ale vietii, sint prizoniere intr-o societate dominata de etica comunista a muncii si disciplinei, de demagogie si suspiciune, in care supravegherea si arestarile distrug zilnic nenumarate vieti.
"Un scriitor superb, care ne ofera o marturie extraordinara despre viata intensa si dramatica din timpul uneia dintre cele mai grotesti si feroce dictaturi. Norman Manea scrie fara amaraciune sau resentimente, cu o incredibila libertate a spiritului, cu fantezie si chiar cu umor.” (Mario Vargas Llosa)
"Grandoarea literara a lui Norman Manea consta in capacitatea sa de a analiza subtil procesele larvare de degradare, subteranele sufletului si ale sentimentelor in care se elaboreaza mecanismele rezistentei, dar si ale duplicitatii si ale experimentarii curajoase, carnavalul dezlantuit si baroc al minciunii generalizate.” (Claudio Magris)
"In ciuda exilului american, Norman Manea continua sa scrie in limba romana – el afirma ca un scriitor locuieste propria limba si ca o poate duce cu sine oriunde. Norman Manea se afirma asadar ca un mare scriitor cosmopolit, care duce cu sine in lume propria lume.” (Antonio Tabucchi)
"Pentru mine, Norman Manea este un memento al puterii constructive a memoriei ca mijloc de incadrare a prezentului fara nostalgie sau amaraciune. Este o raritate. Si este unul dintre putinii care stiu ca in vremurile moderne am ajuns aproape sa ne pierdem capacitatea de a salva decenta si a ne reinnoi umanitatea.” (Leon Botstein)
