Acest volum a prins viata de la o singura intrebare, pe care am primit?o in cel mai neasteptat ceas:
,,Ce i?ai spune fetitei din tine, daca ai intalni?o acum?”
Dar, pe masura ce am asezat fiecare cuvant, am intalnit?o la fiecare litera si virgula, i?am zambit si i?am multumit pentru tot ce a facut pentru femeia care sunt azi. I?am ascultat soapta si i?am inteles rascolirea, i?am inteles puterea si inca o admir pentru tot ce a reusit singura. Fara fetita de ieri, care sa stea in dreapta mea, nu as fi redactat nicio fraza, iar fara ordinea de care m?a invatat ca sunt capabila, nu as fi putut aduce trecutul la zi, ca sa pot privi spre viitor.
I?am spus ca era extrem de frumoasa si iubitoare, cu o forta inexplicabila de a ierta si i?am dat liber sa aduca la suprafata ganduri nerostite, am lasat?o sa fie busola, sefa peste amintiri si colac de salvare. Cand am zis ca nu mai pot scrie, ea mi?a amintit ca mai pot putin.
I?am dat voie sa fie personajul principal si sa se indrepte spre oameni cu mai mult curaj, am dus?o cu mine la fiecare sedinta de terapie, ca sa o repar si, cu siguranta, a invatat si ea sa se iubeasca mai mult si sa se simta mai libera.
Fetita care s?a facut carte cu povesti stie de la mine ca acum si durerile trec la cele vesnice, ca sa faca loc de soare, si ca o tin de mana, la orice incercare, la fiecare trecere de pietoni a vietii.
Mai mult decat mine, ea este autoarea acestui volum si i?am promis ca o sa fie bine, o sa dam totul "afara” ca sa nu se mai pietrifice in interior si i?am mai spus ca eu cred ca va fi indragita si imbratisata, fiindca, pur si simplu, merita.
Sunt aproape sa dau gata scrisul din suferinta ca sa incredintez biletul de voiaj tuturor celorlalte carti pe care le voi compune din bucurie, fantezie, din pace si acesta este, dragii mei, un prag, pe care demult am vrut sa?l sar, dar nu oricum.
Dar daca totusi o voi zari pe fetita din mine intr?o multime, as recunoaste?o dintr?o mie, dupa zambetul ei cald si rochia cu flori, dupa ochii mari si picioarele incrucisate, dupa parul ciufulit si parfumul ei dulce, inconfundabil, si i?as face un semn cu mana, ca sa stie ca am asteptat?o dintotdeauna sa mergem umar la umar, ca una si aceeasi, in timp ce ea va locui in prezentul meu purificat si eu voi accepta sa ma intorc surazand in trecutul ei zbuciumat, ca sa inaltam un zmeu.
Asadar, n?am fost singura niciodata, doar ca n?am stiut unde sa privesc. Dar acum, cand vad mai clar, va avem si pe voi, cei care veniti invitati si neinvitati, si va multumesc, caci ceea ce numeam eu frica s?a transformat in cel mai frumos salt cu parasuta, intr?un moment in care am cel mai mult de daruit.
Brandusa Numarul ?ase este...
Un fel de buletin, fara chipul meu.
Un fel de suflet pus pe tava, din care sa ciuguleasca oamenii precum pasarile colorate.
Un fel de bilet dus?intors spre strada unde dam, la colt, nas in nas cu propriile intrebari si emotii.
O cheie la masina timpului, ca sa calatorim inapoi.
Un fel de curaj pentru a privi inauntru si de a surade pe dinafara.
Numai o fiinta care a adormit copila si s?a trezit femeie ar putea intelege.
Numai un parinte care a carat cruci cu spinarea goala s?ar simti, citind, erou.
Numai un scriitor, care a facut poem din durere, stie lungul drum dintre inima si cuvantul asternut.
Iti sunt recunoscatoare pentru timpul pe care mi?l daruiesti si cand vei termina acest roman, sper sa ai inima sus, soare pe strada ta si curajul de a lasa lucrurile sa se intample. Sper ca dupa ce vei rasfoi ultima pagina, sa iti amintesti ca acela nu va fi un "la revedere”, pentru ca iubirea mea nu este sfarsitul lumii, ci inceputul ei.
Cu dragoste,
Andreea
