Descriere - Balak! Balak! – Sase saptamani in Maroc
‘Balak! Balak! – Sase saptamani in Maroc' relateaza prima calatorie de lunga durata pe care am efectuat-o in afara Europei. La vremea respectiva nu aveam cine stie ce experienta de calatorit, nici parteneri de calatorie, si nici un plan foarte precis. Un lucru stiam insa sigur: imi doream foarte mult sa calatoresc fara sa mai alerg cu sufletul la gura sa vad toate obiectivele turistice. Voiam sa am timp sa respir, sa admir si sa simt ceea ce mi se intampla. Fara sa mai fug.
Mi-am luat bilet de avion si atunci imaginarul si visul meu s-au transformat in inevitabil. Vrand nevrand, a trebuit sa plec. Cu frici, cu ezitari, chiar si cu naivitate si inocenta de calator curios si neastamparat. Nu am stiut ce ma asteapta in Maroc oricat de mult am citit si conspectat ghiduri de calatorie. Ghidurile sunt obiective, cu informatie scurta, succinta, la obiect. Iar parerile altora sunt intotdeauna subiective, strans legate de personalitatea si caracterul omului. Daca ascultam tot ce imi ziceau ba unul ba altul, nu as mai fi plecat niciodata. Niciodata nu esti suficient de pregatit, dar esti in pasul in care poti sa faci saltul la urmatorul nivel in urma unor provocari neasteptate. Asa a fost pentru mine si exact asta descriu in aceasta carte.
Marocul mi-a oferit in acelasi timp multe surprize placute, dar si un soc cultural la care nu ma asteptam. M-am pierdut pe strazile intortocheate din medinele arabe, unde GPS-ul nu are semnal oricat te-ai ruga la Allah. M-am ferit de magarii incarcati cu marfa care misuna peste tot. Ba chiar am condus si mi-am parcat masina printre magari. Am invatat sa fiu dura si de neimblanzit cu ghizii falsi si la negocieri. Mi-am facut prieteni si am mancat cu mana dintr-o mare oala la comun. Am urcat pe cea mai inalta duna din Maroc la rasarit si am luat micul dejun cu localnicii intr-o pestera. Am dormit in cort sub palmieri si am traversat albia raurilor de munte ca sa ajung in sate uitate de lume. Niciun oracol nu mi-ar fi putut prevesti vreodata ca am sa fac aceste lucruri, pentru ca tine pana la urma de noi ce alegeri facem in viata si unde mergem.
Aceasta calatorie a devenit fara sa imi dau seama un pretext sa ma dezvolt. Am invatat sa gasesc solutii cat ai clipi din ochi, sa-mi ascult intuitia si instictele si, nu in ultimul rand, sa traiesc aliniata cu valorile mele interioare. Am invatat sa accept diferentele dintre oameni si diferite culturi si sa iau de acolo ce este mai benefic pentru mine. M-am cunoscut mai bine si mi-am constientizat nevoile mai profund. M-am imprietenit si m-am conectat, de fapt, cu mine.
Va doresc din tot sufletul ca lectura memoriilor mele prin Maroc sa va aduca toata inspiratia, cunoasterea si suportul in a va trai orice vis fara regrete.
