Descriere - Anticiparea evolutiilor si adecvarea ofertei educationale la cererea pietei muncii
Se vorbeste din ce in ce mai mult de necesitatea corelarii sistemelor de educatiei la cerintele pietei muncii, aceasta fiind nu doar o prioritate de politica nationala, ci si una europeana si globala. Criza economica si financiara a anilor 2007-2008 a lasat la nivel european urme adanci in ceea ce priveste ratele de somaj si inactivitate ale tinerilor, iar aceste urme par a nu se fi sters nici pana in momentul de fata.
Masura in care educatia initiala conduce la ocuparea tinerilor si mai ales la ocuparea adecvata a acestora a devenit una dintre dimensiunile calitatii sistemelor de educatie. Obtinerea unei calificari cerute de piata muncii, care sa conduca la o ocupare rapida si (in mod ideal) adecvata este promovata ca o solutie la cresterea dificultatilor si obstacolelor cu care tinerii se confrunta in tranzitia de la scoala la munca.
Piata muncii cunoaste un ritm foarte rapid de dezvoltare si schimbare, in acord cu dinamica dezvoltarii economice. Sub impactul globalizarii si utilizarii extensive a noilor tehnologii, care se schimba intr-un ritm din ce in ce mai ridicat, apar ocupatii noi, iar cele vechi, traditionale isi schimba continutul intr-un ritm alert. Aceste schimbari si mai ales ritmul cu care se produc cer sistemelor de educatie sa anticipeze ceea ce piata muncii va cere la momentul la care noii absolventi vor parasi sistemul de educatie si vor intra pe piata muncii. Pe masura insa ce ritmul schimbarilor creste, anticiparea evolutiilor se realizeaza pe orizonturi de timp mai scurte (3-5 ani), uneori insuficiente proiectiei unui ciclu educational, iar aceste proiectii pot avea un nivel mai ridicat sau mai scazut de incredere.
Formarea profesionala nu se incheie la finalizarea educatiei initiale, devenind necesara dezvoltarea unor sisteme de formare profesionala continua care sa sustina formarea adultilor pe tot parcursul vietii, sa le creasca angajabilitatea (engl. employability) si adaptabilitatea la schimbarile rapide din continutul ocupatiilor si in genere de pe piata muncii.
Politicile de educatie, ocupare si protectie sociala functioneaza in acelasi context macroeconomic si in acelasi context socio-cultural. Diferitele contexte macro-economice si experientele (inclusiv istorice si politice) ale unei natiuni conduc la economii diferite, caracterizate de nivele diferite ale productivitatii, valorii adaugate si inovarii, de mecanisme diferite de functionare a dialogului si parteneriatului social, de caracteristici diferite ale cererii de forta de munca in termeni de cunostinte si competente si nu in ultimul rand de decizii de politica diferite cu privire la reformele din educatie, piata muncii si protectie sociala.
Nevoia cresterii relevantei formarii initiale la cerintele pietei muncii este practic generata de nevoia cresterii productivitatii si bunastarii. O forta de munca bine instruita si in acord cu ceea ce cere economia este o forta de munca productiva, ce poate sustine dezvoltarea unei economii competitive si diversificate (ILO, 2011) si implicit sisteme de protectie sociala sustenabile. Rezolvarea tuturor problemelor nu se afla insa la nivelul sistemului de educatie. Si institutiile pietei muncii trebuie sa fie adecvat dezvoltate si toti actorii sa conlucreze la crearea unor mecanisme adecvate de generare a bunastarii. Spre exemplu, chiar daca forta de munca tanara care paraseste sistemul de educatie este adecvat pregatita, daca legislatia ocuparii este mult prea protectiva, franand intrarea outsideri-lor pe piata muncii, atunci pierderile de capital uman sunt inerente, iar beneficiile unei educatii adecvate sunt exploatate doar partial. De asemenea serviciul public de ocupare trebuie sa fie eficient, tocmai pentru a facilita o cat mai buna si cat mai rapida intalnire a cererii cu oferta, mai ales la nivelul grupurilor de tineri care au nivele de angajabilitate mai scazute.
Tema lucrarii de fata este profund interdisciplinara, prioritizata in discursul public cu precadere de decidentii de politica, si, promovata ca panaceu la mare parte din problemele sistemului de educatie sau ale insertiei tinerilor pe piata muncii. Este o tema care se bazeaza in principal pe date/abordari empirice, desi exista si cadre teoretice dezvoltate in ultimele decenii, cadre neintegrate insa intr-o abordare unitara. Exista cadre teoretice si metodologice dezvoltate atat in economie, dar si in sociologie, management, marketing etc.
Necorelarea este intrinseca modului in care functioneaza economiile, insa nu exista studii care sa conchida asupra nivelului de dezechilibru care ar putea fi considerat firesc, benign, si care este acel nivel de dezechilibru de la care economia, indivizii (firme sau persoane) sau comunitatile sunt afectate de consecintele negative ale acestuia.
