Descriere - Dialoguri
Am adunat in acest volum trei dialoguri rezultate din trecerea de la cuvantul launtric la cel rostit si la cel scris. Dupa ce au fost purtate in taina, convorbirile care urmeaza ies la iveala, cautandu - si cititorul dispus sa se alature discutiei si sa se lase calauzit spre o idee, formulata concentrat in titlul fiecaruia dintre dialoguri. Primul mare dialog este, in realitate, o suita de sapte convorbiri, grupate sub genericul "Pelerinaj la Emaus" si desfasurate de - a lungul unei intregi saptamani de recluziune involuntara intr - una din chiliile autentic athonite. El este inedit, spre deosebire de celelalte doua convorbiri, care au mai fost editate separat. Ordinea celor trei texte nu este nici cronologica, nici intamplatoare, ci teologica. Arhitectura de idei a cartii, asa cum am planuit - o, a cerut sa incepem cu fundamentul vietii spirituale crestine, care este cuvantul lui Dumnezeu revelat, citit, meditat, transformat in ucenicie, in stil de viata, in rugaciune, in contemplatie, in cuminecare. Primele sapte convorbiri - echivalentul unei adevarate saptamani a creatiei omului launtric de catre Hristos prin cuvantul Sau - sunt purtate in jurul aceleiasi teme cuprinse in invataturi si practici filocalice, menite sa transforme Biblia in carte de capatai, de viata si de moarte a oricarui crestin. Al doilea dialog se desfasoara intre acelasi exponent al traditiei monahale, deja cunoscutul Parinte T., si un competent profesor, bine intemeiat in umanismul clasic, grec si latin. Calibrul intelectual al interlocutorilor face din dezbaterea unui subiect incomod, moartea, un itinerariu spre tineretea sufleteasca si spre batranetea frumoasa, luminand sensul nobil si eshatologic al fiecarei fapte ascetice, al fiecarei stradanii si lupte cu cuvantul lui Dumnezeu, cu sinele, cu pacatul, cu patimile, cu influentele exterioare si interioare care tind sa ne abata de la calea spre Dumnezeu. Urmarirea atenta a convorbirii poate fi si este si un exercitiu spiritual oferit cititorului care doreste sa castige o atitudine launtrica optimista, tonica si cultivata deopotriva teologic si umanist. Intreaga panoplie ascetica, infatisata si dezbatuta minutios in "Pelerinajul la Emaus", este acum esentializata si folosita convergent, in dinamica pregatirii pentru intalnirea cu momentul binecuvantat al mortii. Drumul nostru spre mormant, cand este strabatut cu iubire de frumos, "in Hristos si in Biserica", se poate parcurge si luminos, si liber de frici si meschinarii, de minciuni si surogate, daca invatam sa exersam zilnic moartea ca pe o stramutare la Hristos, precum Apostolul (cf. 1 Cor. 15, 31). Tema lui memento mori sau a lui meleti thanatou, odinioara preferata inteleptilor, revine in discutia celor doi, pentru a developa valoarea infinita a clipei prezente, singura in care putem sa pregustam si sa ne pregatim vesnicia. In final, cel de - al treilea dialog face auzite ecourile de care se pare ca s - au bucurat scrierile lui Pierre Hadot printre cativa dintre reprezentantii unui mediu monastic traditional. Filozoful francez are meritul de a fi evidentiat in istoria filozofiei antice elementele care fac din aceasta nu un sistem, ci un stil de viata propriu fiecarui magistru sau fiecarei scoli. Un astfel de aspect nu a putut scapa vigilentei Parintelui T., surprins ca detinand scrieri hadotiene in vasta sa biblioteca patristica greaca, siriaca si latina. Convorbirea, care incepe de la mirarea descoperirii acestor carti tocmai in pustia Sfantului Munte, se transforma treptat, sub ochii cititorului, intr - o interpretare filocalica a rosturilor filozofiei antice, asa cum a inteles - o si a prezentat - o Pierre Hadot. De altfel, interesul monahilor pentru o asemenea perspectiva face transparenta sintagma cu care monahii din vechime si - au definit alegerea de viata: "adevarata filozofie". Toate dialogurile din acest volum privesc viata sufletului crestin si ofera o multitudine de idei caleidoscopice provenite din Scriptura, Filocalie, filozofie antica, literatura medievala si chiar din IT - ul contemporan. Daca ar fi fost prinse intr - un sistem sau tratat rigid, s - ar fi sufocat. De aceea, cei doi interlocutori sunt pusi sa le articuleze dialogic si sa construiasca cu ele o imagine mladioasa a vietii crestine si a spiritului uman, punctul de fuga al fiecarui dialog, tema sa centrala devenind liantul lor suplu. In formularea sa sintetica, titlul da tonul, ritmul si functionalitatea arhitecturii dialogului in care se integreaza tacut, dar elocvent, si elementele natural (pustia), arhitectural (o chilie bizantina dotata modern) si duhovnicesc ("caminul virtutii", Sfantul Munte). Prin atmosfera sa generala, locul imprima discutiei o maretie hieratica, induce o stare launtrica de sobrietate in armonie cu exuberanta ideilor si mobilizeaza la asumare practica. Atitudinea plina de civilitate a convorbitorilor - ea insasi o lectie de spiritualitate crestina -, altitudinea intelectuala la care ajunge discutia, disponibilitatea celor doi de a iesi din orice incorsetare a vreunei masti fals - evlavioase sau atotstiutoare fac cititorul sa participe, pe masura supletei sale interioare, la o manifestare clasica a felului patristic de a fi, de a gandi, de a discuta, de a relationa si de a aborda necrispat si necomplexat teologia. Inainte de a darui ucenicilor pe Duhul Sfant, Iisus le - a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile (cf. Lc. 24, 48). Asadar, pentru a primi pe Duhul, dar mai ales pentru a - L pastra si conlucra cu El, e nevoie de o munca pregatitoare, de un efort ascetic al mintii, care mediteaza la legea Domnului ziua si noaptea (cf. Ps. 1, 2). Cum? Dialogurile vor oferi in continuare raspunsuri diverse, dar convergente, pline de nuante, dar si transante, la problema aparent simpla: cum sa ne pregatim pentru primirea Duhului Sfant, cum sa - L pastram si cum sa conlucram cu El? In cele din urma, toate aceste convorbiri pot fi citite si pentru exersarea puterilor sufletesti, pentru a dobandi, astfel, vioiciunea necesara prinderii si fructificarii imboldurilor harului. Una dintre lectiile subiacente ale cartii este ca ultimul cuvant nu il are reteta infailibila, ci tot dialogul, cand reusim sa - l transmutam in planul in care Logosul ne ridica, ne cere sa gandim, sa - I asimilam cuvantul si luciditatea si sa - I raspundem. Astfel incepe drumul sinuos, cu privelisti surprinzatoare si obstacole neasteptate, care duce de la litera la duh, de la invatatura Bibliei si a Parintilor, acceptata ca adevarata, la incredintarea prin traire, de la minte la inima, de la filozofia antica si cultura umanista la Hristos, intr - o sinteza pe care Parintii Bisericii au ilustrat - o pe deplin. Iata cateva din motivele pentru care am gasit potrivit cu natura si continutul ideilor din acest volum sa le expun in dialog, intr - o rostire care solicita la raspuns, la atentie si deschide spre asocieri spontane si moseste chipul dumnezeiesc din noi spre atingerea asemanarii cu Dumnezeu. - Autorul
