Descriere - Despre Pythagora si pythagorei - Fragmente Traducere si note de Mihai Nasta Editia a II-a
Școlii pythagoreice și in special lui Pythagora i se atribuie o serie lungă de descoperiri in domeniul matematicii, astronomiei, biologiei, embriologiei, medicinei, muzicii și in alte domenii științifice.
Printre teoriile de bază ale pythagoreicilor, poziția centrală este ocupată de doctrina despre numere, considerandu-se că universul poate fi descris prin simbolurile matematice. In cadrul procesului de generare a Cosmosului, mai intai apare o Idee Pură, un Arhetip. Această Idee se obiectivează in mod concret, simbolic și sintetic, intr-un Număr, care este o Ființă. La randul lui, numărul se exprimă printr-o figură geometrică, aceasta fiind mai mult prezență decat esență. Prin reunirea mai multor figuri se formează corpurile, care sunt deja aparență fizică.
Pythagora a aplicat teoria matematică È™i in domeniul muzicii, stabilind seria sunetelor armonice care se produc la emiterea unui sunet È™i relaÈ›ia matematică ce guvernează aceste intervale: armonicul 8 superior, apoi armonicul 5, apoi 4 È™i 3. Aplicand această relaÈ›ie matematică distanÈ›ei dintre Soare È™i diversele planete ale Sistemului Solar, a ajuns la concluzia că localizarea aÈ™trilor respectă sunetele armonice, motiv pentru care a vorbit despre "muzica sferelor” sau "armonia sferelor”.
Pythagora a fost primul care a afirmat că Pămantul este rotund și că se invarte in jurul Soarelui.
O altă teorie importantă a sa se referă la nemurirea sufletului și procesul metempsihozei (doctrina reincarnării).
Invățăturile păstrate de la Pythagora ne parvin prin intermediul discipolilor săi, metoda sa fiind cu precădere instrucția prin transmitere directă. O parte din manuscrisele sale aveau să fie salvate, după distrugerea Școlii de la Crotona, de una dintre fiice, iar un exemplar se pare că ar fi fost cumpărat ulterior, cu prețul unei intregi averi, de către Platon.
Influența lui Pythagora este deosebit de importantă asupra tuturor filosofilor ce i-au urmat, dar și asupra dezvoltării științelor și a evoluției culturii europene.
Curpins
A.Viața
B. Invățătura. Opera
C. Elemente ale doctrinei anonime a vechiului pythagorism
D. Autori din școala vechiului pythagorism
Fragmente
B) INVĂȚĂTURA. OPERA
Unii spun că nu există nimic păstrat <in scris> de la Pythagoras el insuși, dintre operele care i se atribuie, in afară de <acele trei cărti>. Se admiră strășnicia cu care au păzit <secretul scrierilor>. Căci de-a lungul unei succesiuni de atatea generații se vede clar că nimeni nu a dat peste comentariile pythagoreilor, mai inainte de epoca lui Philolaos. Ci numai acesta, primul, a scos la iveală cele trei cărţi despre care se face atata caz. Se spune că Dion din Syracuse le-ar fi cumpărat la indemnul lui Platan, pentru o sută de mineoo, după ce Philolaos ajunsese intr-o mare și cumplită sărăcie. Dar, intrucat era el insuși rubedenie cu cineva din secta pythagoreilor, intrase in stăpanirea cărților.
D) AUTORI DIN ȘCOALA VECHIULUI PYTHAGORISM
CICERO, De natura deorum 1,38,107. Aristotel (fragm. 5) arată că n-a existat niciodată Orfeu È™i aÈ™a-numitul "Poem orfic”; martorii tradiÈ›iei spun că ar fi opera unui anumit Kerkops, pythagoreul. CLEMENT, Stromat. I, 131 (II, 81, 11 Stahl.). Epigenes, in cărÈ›ile "Despre poezia care i se atribuie lui Orfeu”, spune că aparÈ›in lui Kerkops pythagoreul "Coborarea in Hades” È™i "Discursul sacru”, pe cată vreme "Peplos”-ul È™i "Fizica” sunt de Brontinos. (c.l 7) SUDA, s.v. "Discursurile sacre” in 24 de canturi sunt atribuite lui Theognetes din Thesalia, după alÈ›ii, ii aparÈ›in lui Kerkops pythagoreul. DIOG. LAERT. II, 46. Și Kerkops a fost rival È™i contemporan cu Hesiod.
PLUTARCH., De defectu oraculorum, ρ. 422 B. Spunea (străinul) că lumile nu sunt nenumărate, nici una sau cinci ia număr, ci o sută optzeci È™i trei, dispuse in figura unui triunghi, cu È™aizeci de lumi pe fiecare latură. Din restul de trei lumi mai este aÈ™ezată cate una in dreptul fiecărui unghi È™i se cuprind astfel intr-un È™ir, una după cealaltă, rotindu-se liniÈ™tit ca in cerc (La inceputul capitolului următor, personajele dialogului se arată uimite de faptul că "străinul” are atatea cunoÈ™tinÈ›e, ca È™i cum ar fi "furat de pretutindeni” opinii ale oamenilor È™i tot felul de teorii despre care aflase in rătăcirile sale. Existau dealtfel indicii pentru a-l recunoaÈ™te ca grec "plin de muza culturii elenice”).
BRO(N)TINOS
1. IAMBL., V.P. 267, ρ. 144, 1 Deubner. ?Pythagorei? din Metapont; Brontinos etc. (ρ, 146a€’147). Theano, soÈ›ia lui Brontinos1 din Metapont. (132 p. 75, 1). Se spune că soÈ›iile cetățenilor din Crotona mergeau la Deinono, soÈ›ia lui Brontinos, unul dintre pythagorei, femeie inÈ›eleaptă È™i cu suflet ales a€’ de la care a rămas vorba frumoasă, vestită in toate, cum că "femeia trebuie să aducă jertfă indată ce se ridică de langă bărbatul ei, cand se arată dimineaÈ›a”, cugetare atribuită de unii lui Theano. Mergand aÈ™adar odată la ea nevestele crotonlaÈ›ilor, i-au cerut să le ajute, pentru a-l convinge pe Pythagoras să stea de vorbă cu bărbaÈ›ii lor despre buna-cuviință ce trebuie s-o păstreze față de ele…
(…)
C) ELEMENTE ALE DOCTRINEI ANONIME A VECHIULUI PYTHAGORISM
DIOG. LAERT. VIII, 24. Spune È™i Alexandras, in cartea sa Succesiunile filosofilor că a găsit in comentariile pythagoreice următoarele invățături: Principiul tuturor lucrurilor este unitatea, iar din această unitate provine doimea nedefinită, servind ca suport material unității care este cauza. Din unitate È™i din doimea nedefinită se trag numerele, din numere punctele, din puncte liniile, din linii figurile plane, din figurile plane figurile solide, din figurile solide corpurile sensibile ale căror elemente sunt patru la număr: focul, apa, pămantul È™i aerul. Acestea se transformă È™i trec pe rand prin toate lucrurile. Astfel se naÈ™te din ele Universul (Kosmos) insufleÈ›it, inzestrat cu raÈ›iune, sferic È™i cuprinzand la mijloc pămantul; de asemenea ceea ce la noi e jos, in dreptul antipozilor e sus. Se repartizează in mod egal in Univers lumina È™i intunericul, fierbinÈ›eala È™i frigul, uscăciunea È™i umezeala. Dintre acestea, dacă predomină căldura este vară, cand biruie frigul e iarnă, predominand uscăciunea e primăvară, in sfarÈ™it, biruind umezeala, e toamnă tarzie. Dacă toate acestea se cumpănesc in mod egal, (echilibrandu-se), avem cele mai bune perioade ale anului, dintre care primăvara infloritoare este sănătoasă, iar pieirea o aduce toamna, purtătoare de boli. Tot la fel se petrece ziua: dă in floare dimineaÈ›a È™i piere odată cu intunericul. De unde È™i vremea din amurg e mai nesănătoasă. Aerul din jurul pămantului este neclintit È™i aducător de boli. De aceea, tot ce se află in acest aer e muritor. Dar văzduhul cel mai de sus este mereu in miÈ™care, pur È™i sănătos; iar toate din cuprinsul lui sunt fără de moarte È™i, din această pricină, divine. Soarele È™i luna dimpreună cu celelalte astre sunt zei; căci in ele predomină căldura, iar aceasta e cauza vieÈ›ii. Luna e luminată de soare È™i omul se inrudeÈ™te cu zeii, intrucat are parte ca om de căldură; de aceea zeii priveghează pe oameni cu gandul. Destinul este cauza randuielii tuturor lucrurilor È™i in parte <a fiecărui lucru>. Raza soarelui pătrunde prin "eter”, care este rece È™i dens (căci ei numesc aerul "eter rece”, iar marea È™i umezeala "eter dens”). Și această rază se cufundă pană in adancuri È™i astfel dă viată tuturor lucrurilor. Deci toate cate au parte de căldură trăiesc; de aceea plantele sunt flinte vii, dar nu toate au suflet. Acesta este o frantură desprinsă din eter, formată È™i din căldură È™i din răceală, fiindcă participă È™i la eterul rece. Sufletul se deosebeÈ™te de via|ă. Ei este nemuritor, intrucat e desprins din ceva de asemenea nemuritor. FiinÈ›ele vii se zămislesc una din alta prin sămanță. NaÈ™terea spontană din pămant nu există. SămanÈ›a este un cheag picurat din creier È™i conÈ›ine in el un suflu cald. Cheagul acesta, introdus in uter, aduce din creier un zer, umezeală È™i sange, din care se formează carnea, nervii, oasele, părul È™i toate părÈ›ile corpului, pe cand sufletul È™i simÈ›irea se plămădesc din acel suflu. După ce mai intai se coagulează picătura, ea capătă formă in aproape patruzeci de zile È™i, potrivit legilor armoniei, copilul deplin dezvoltat e adus pe lume in È™apte, nouă sau zece luni. Are in el toate proporÈ›iile care alcătuiesc viata È™i acestea, legate intr-o serie continuă, se tin laolaltă, potrivit raÈ›iunilor armoniei, fiecare făcandu-È™i apariÈ›ia la intervale regulate. SenzaÈ›ia, in general, È™i vederea, in special, ar fi un suflu neobiÈ™nuit de cald. De aceea se spune că se vede prin aer È™i prin apă, fiindcă eterul caid este combătu cu cei rece. Căci de-ar fi fost rece suflul din organele văzului, nu È™i-ar fi păstrat intru nimic deosebirea. Există chiar pasaje in care Pythagoras numeÈ™te ochii "porÈ›ile soarelui”. Părerile lui sunt aceleaÈ™i in ceea ce priveÈ™te auzul È™i celelalte simÈ›uri.
Pythagoras mai spune că sufletul omului se imparte in trei: raÈ›iunea (nous), mintea (phrenes) È™i pasiunea (thymes). RaÈ›iune È™i pasiune au È™i celelalte animale, dar minte, numai omul. Principiul sufletului fiinÈ›ează din dreptul inimii È™i se intinde pană la creier. Partea care se află in inimă este pasiunea, iar părÈ›ile care sălășluiesc in creier sunt mintea È™i raÈ›iunea. SimÈ›urile sunt stropii care picură din acestea. Elementul mental este nemuritor, iar toate celelalte, muritoare. Sufletul se hrăneÈ™te din sange; facultățile sufleteÈ™ti sunt adieri ca de vant, căci È™i sufletul È™i facultățile sale sunt nevăzute, de vreme ce È™i eterul e nevăzut. (Venele, arterele È™i nervii alcătuiesc legăturile sufletului. Dar cand sufletul prinde vigoare È™i stă in repaos, concentrat in sinea sa, atunci vorbele È™i actele devin legăturile sale. Expulzat pe pămant, el rătăceÈ™te prin aer, asemănător trupului. Hermes este vistiernicul sufletelor, fiind numit din această cauză "insoÈ›itorul”, "Portarul” È™i "Subpămanteanul”. Căci el călăuzeÈ™te sufletele desprinse de trupuri, atat pe uscat, cat È™i pe mare. Pe cele curate le duce in tăramul cel mai de sus, iar celor impure nu le ingăduie să se apropie intre ele, ci sunt legate de către Erinyii cu lanÈ›uri ce nu se pot frange. Tot văzduhul e plin de sufletele, ce se cheamă daimoni sau eroi, care trimit oamenilor visele, semnele de boală È™i de sănătate. Și nu le trimit numai oamenilor, ci de asemenea È™i oilor È™i tuturor vitelor; la ei (daimonii) se referă riturile de purificare È™i cele apotropaice, intreaga divinaÈ›ie, glasurile prevestitoare È™i toate celelalte de acelaÈ™i fel. Iar o preocupare de frunte intre cele omeneÈ™ti este să indemni sufletul spre bine sau spre rău. Sunt fericiÈ›i oamenii cand e sădit in făptura lor un suflet bun, dar acesta nu stă niciodată in repaos… È™i nu predomină mereu acelaÈ™i curs. Ceea ce este drept are putere de jurămant È™i de aceea lui Zeus i se spune "Zeus, (temei) al jurămintelor”. Iar virtutea este armonie, la fel ca sănătatea, la fel ca binele - sub orice formă s-ar găsi - la fel ca divinitatea. Din această cauză toate sunt alcătuite potrivit legilor armoniei. Prietenia rezultă È™i ea dintr-un raport armonic al egalității. Nu trebuie acordate cinstiri egale zeilor È™i eroilor. Să venerăm totdeauna zeii cu tăcere religioasă, inveÈ™mantaÈ›i in alb È™i aducandu-le prinos. Iar pentru eroi să È›inem ceremonii numai de la miezul zilei incolo. Curățenia sufletească se obÈ›ine prin purificări, prin băi rituale È™i lustraÈ›ii, prin abluÈ›iuni după o slujbă funebră, după ridicarea din patul nupÈ›ial, după orice atingere impură È™i prin abÈ›inerea de la carnea animalelor moarte, de la roÈ™ioare, mrene de mare, ouă È™i animale ieÈ™ite din ouă, nemancand bobul È™i practicand celelalte abÈ›ineri prescrise de cei care oficiază riturile de iniÈ›iere in slujbele sacrei.
