Curcubeie - Ghyka, Matila

Descriere - Curcubeie

Popasuri ale tinereţii mele (volumul I)

Patrick Leigh Fermor: Viaţa lui Matila Ghyka a ?nsemnat o succesiune excitantă şi poate contradictorie, dar de fapt - şi dincolo de aparenţe - de ?ncarnări armonioase ce se completau una pe alta. ?n Curcubeie, el aminteşte, privind dojenitor amuzat ?n urmă, că ?n tinereţe avusese ambiţia să devină un "om complet" al Renaşterii, asemeni lui Pico della Mirandola. ?n ciuda rezervelor sale, a ajuns exact aşa. Viaţa i-a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematică şi poezie, geometrie şi electronică, fizică şi estetică, ceremonii şi viaţă boemă, reacţii ereditare şi liberalism dob?ndit, g?ndire ?ntemeiată pe studiu şi teze ştiinţifice, cu noutăţi, ecuaţii ?n formă de sonete, precizia exegezei tehnice şi filosofice, cu fascinaţie pentru alchimia incantatorie şi subconştientă a limbajului, emoţie şi analize, magic şi raţiune, visuri şi logică. Am dreptate - mă ?ntreb - să aflu ?n această ?nşiruire de antiteze reconciliante, ce se poate diversifica legătura unică ?ntre două extreme caracteristice? Să fie ?nt?lnirea şi interacţiunea lumii fluide, hiperboreene a Moldovei cu claritatea luminoasă şi precizia Franţei?

Fericit ca Ulise... (volumul al II-lea)

Matila Ghyka: Paul Val?ry mi-a permis să pun ?n prefaţa la Nombre d'Or o foarte frumoasă scrisoare, bogată ?n ?nţelesuri, trimisă după ce a apărut Esth?tique des Proportions. Am fost foarte m?ndru, desigur, să-mi văd numele alăturat celui al contemporanului pe care ?l admiram cel mai mult. Afecţiunea mea pentru Paul Val?ry era poate mai abstractă dec?t cea resimţită pentru Fargue. Cu el simţeam că am privilegiul de a fi l?ngă un geniu la fel de universal şi de puternic ca Platon, fără ca din această cauză relaţia cu el să devină apăsătoare sau obositoare, deoarece era, aşa cum am lăsat să se ?nţeleagă, la fel de firesc şi de bine dispus ca şi Fargue. Ca şi acesta, se bucura de dulceaţa şi de frumuseţea vieţii din plin, dar cu un dram de melancolie datorat unei stări de spirit filosofice, care-l făcea să perceapă vanitatea onorurilor şi a succeselor. ?n ciuda scepticismului lui, dragostea ?i părea a fi, ?n lumea iluziilor, iluzia cea mai valabilă ("chiar sclipirea unui s?n gol ivit din cămaşă"). Ca şi Mallarm?, visa un ideal feminin aproape irealizabil; ca şi la maestrul şi precursorul lui, acest ideal ?nchidea ?n el un amestec de curăţenie trufaşă şi senzualitate, ca reflectări ale arhetipului feminin ce-i obseda pe am?ndoi maeştrii.