Descriere - Arhetip si pecete
Iconicitatea in gandirea bizantina a secolelor VIII‒IX
Autorul a elaborat o carte care, sub aparenta unei cercetari de istorie a dogmelor, are un caracter in mod esential fenomenologic. Si exact acesta este lucrul pe care un specialist in iudaismul antic l - ar putea aprecia dincolo de granitele specializarii sale: intelegerea fenomenologica a icoanei. Prin rigurozitatea sa istoriografica si doctrinara, care nu poate decat sa impresioneze, aceasta lucrare lanseaza intrebari si cai noi de cercetare cu privire la logica si experienta faptului de a avea icoane sau, chiar mai mult, la ce inseamna a trai intr - o lume fundamental iconica. In teologia romaneasca, o fenomenologie asemanatoare a icoanei a mai fost incercata doar de Marin Tarangul, care a facut acest lucru cu un fler poetic si filosofic. Stefan Ionescu - Berechet o face cu un fler analitic si gramatical. Prin investigarea unor distinctii aparent discursive (dintre circumscriere si inscriere, dintre icoana si idol), se tese logica unui mod de vietuire. Acest lucru face cartea de fata a€’ minutioasa si argumentativa a€’ o lectura esentiala in domeniu.
Protoiereu prof. univ. dr. Silviu N. Bunta
Autorul despre carte
"Scopul acestei lucrari este de a oferi o perspectiva ampla si detaliata asupra teologiei icoanei elaborata de cei doi proeminenti iconofili bizantini, incercand sa ofere un posibil raspuns la urmatoarele chestiuni: care sunt sursele exploatate de ei in elaborarea unei teologii a icoanei? Care sunt temele principale referitoare la icoana, iconicitate si hristologie abordate de ei? Care este locul pe care contributia lor il ocupa in istoria doctrinei iconofile ortodoxe? (…) Ea se doreste a fi o monografie doctrinara elaborata pe baza analizarii si parcurgerii scrierilor antiiconoclaste ale Sfintilor Nichifor Marturisitorul si Teodor Studitul, precum si a multor alte surse iconofile bizantine. Cele doua corpusuri, care insumeaza cu mult peste 1.000 de pagini, au fost consultate fie pe baza traducerilor existente, confruntate cu originalul grecesc acolo unde neclaritatea traducerii sau importanta pasajelor o impuneau, fie direct in original, acolo unde traducerile lipsesc. Au fost consultate, de asemenea, foarte multe izvoare secundare, in original sau traduceri, precum si o pleiada de studii, pentru clarificarea diferitelor aspecte prezente in doctrina iconica a celor doi si pentru racordarea lucrarii la stadiul actual al cercetarii internationale in acest domeniu.”
Semne de carte
"Ceea ce ne atrage in mod deosebit atentia in setul de definitii enuntate de Sfintii Nichifor si Teodor este terminologia utilizata de catre acestia. In mod aparent surprinzator, icoana facuta de mana nu este definita drept pictura sau opera de arta, rod al imaginatiei artistului, ci ca amprenta, pecete sau intiparire, utilizand termeni din domeniul sigilografiei. Implicatiile acestei perceptii sunt semnificative in iconologia si in iconografia bizantina. Iconarul nu creeaza, ci dezvaluie prin intiparire in materia icoanei, asemenea pecetii unui sigiliu in ceara, forma vazuta, reala si concreta, a arhetipului, model si cauza a icoanei.”
"Din perspectiva ortodoxa, iconizarea lui Hristos nu este doar posibila si legitima, ci si o dovada palpabila a Intruparii, argument hristologic care este enuntat inaintea epocii iconoclaste de catre Sfintii Parinti. Canonul 82 Quinisext constituie prima sa formulare in cadru sinodal ecumenic, prilej cu care este validata in mod oficial traditia de origine apostolica, prin care se legitimase folosirea sfintelor icoane in cultul Bisericii. Canonul defineste relatia dintre icoana si simboluri, cu referire speciala la simbolul paleocrestin al mielului si la In. 1, 29.”
"In timp ce icoanele Mantuitorului Hristos si ale sfintilor apar pe larg fundamentate in scrierile celor doi apologeti iconofili, privitor la icoana Maicii Domnului nu gasim decat minime referiri. Acest aparent paradox ne poate surprinde daca avem in vedere locul pe care icoana ei il ocupa in evlavia credinciosilor si in cultul Bisericii, fapt confirmat si de raspandirea tipurilor iconografice mariale in epoca ce a urmat Triumfului Ortodoxiei (843). Explicatia consta in faptul ca icoana ei este pe deplin solidara cu cea a lui Hristos, ca, in mod similar acesteia, icoana Maicii da marturie despre adevarul deplin al Intruparii Fiului.”
