Anamneza - Sandulescu, Ana

Descriere - Anamneza

Luisa, o adolescenta de saptesprezece ani, se trezeste pe un pat de spital, dupa o coma indelungata. Insotita de Jurnal − confident si prieten, totodata −, tanara isi proiecteaza o calatorie reminiscenta prin universuri aparent disjuncte, construind un tablou haotic, fragmentar, unde aduna atacurile de panica, relatia tensionata din trecutul parintilor ei, bisexualitatea, fobia pentru apa sarata, amestecul de substante interzise in doze nerecomandate, iubirea pentru Sorin, legaturi esuate, impreuna cu dorinta de a scrie si necesitatea cunoasterii de sine.

Dar exista oare un capat al drumului?

"Pe Ana am cunoscut-o la cursul meu de scriere creativa. E o cititoare pasionata si o cautatoare indarjita, calitati pentru un scriitor de cursa lunga. Scrisul ei este o combinatie puternica de sensibilitate acida, spirit de observatie si abisalitate. De aici un roman neastamparat, fractal, nevrotic. Recomand.” (Dan Lungu)

"Ana Sandulescu are o literatura caustica, sincera si in cautarea locului personal in acest amalgam de tipuri literare contemporane. Asta pentru ca scrierile ei par cand fragmente de jurnal, cand fragmente lirice, cand, pur si simplu, fragmente fictionale si meditative, energetic-electrice, chiar narcotice. Cert este ca tanara prozatoare transforma limbajul si starea de chat in atitudine literara. Frazele ei sunt ca niste fulgere in plina noapte, te tin mereu in suspans, te obliga sa ai incredere ca la capatul vijeliei literare personajele vor construi un singur punct geografic, viata atat de rapida. Cred cu toata convingerea ca Ana Sandulescu e unul din pariurile castigate ale noii generatii de prozatori.” (Paul Gorban)

"Indraznet, captivant, feminin, trepidant, nuantat si intens, condeiul Anei Sandulescu din Anamneza te face sa vrei sa descoperi din nou literatura romana. Nici nu vor trece bine cateva pagini, cand iti vei da seama ca nu te mai poti dezlipi de naratiunea confesiva atat de divers colorata. Atentie, asta e o carte de care s-ar putea sa te indragostesti!” (Cristina Nemerovschi)