Romane captivante

Capitanul Marzea al tighecenilor ingenunche si saruta prelung mana zeiasca a Margaritei, in vreme ce Marea Egee si cerul vechilor mituri elene duc spre eternitate culorile pure ale apelor si ale vazduhurilor. Ca si mereu necunoscutul care se ridica dincolo de prova Albertinei, tesand departarile in pacla stravezie niciodata patrunsa de privirile muritorilor, cu toate ca undeva, spre apus, la poalele muntilor Parnassos, se afla oracolul de la Delphi; iar dincolo de Dunare, Tara se dezmiarda sub z...

Sunt lucruri care s-au mai scris, altele care apar ca noutati, altele ca noutati de interpretare, dar care isi gasesc locul intotdeauna in contextul altor informatii, sau completeaza cu o logica perfecta petele albe din istoria noastra. Desigur, aparitia memoriilor parintelui Ion Dumitrescu-Borsa va fi de natura sa deranjeze anumite constiinte. Editarea acestei carti are de fapt scopuri clare, declarate si nobile, caci ce poate fi mai nobil decat promovarea adevarului. Este inexplicabil cum mii ...

Prezentare: Ingropati, incinerati sau disecati de vii si alte orori ale mortii aparente. Rodney Davis este bine cunoscut cititorului roman, lucrarile sale aparute pana in prezent la editura Polimark-ce ne dezvaluie fata (1997), disperatii supranaturale (1999) si prezicerea destinului in palma (1999) bucurandu-se toate de aprecierile elogioase. Sindromul Lazar este, poate, o lucrare si mai incitata, cei drept pe alocuri macabra, motiv pentru care autorul ii avertizeaza pe cei care nu stau bine cu...

Frumosi sau urati, prosti sau destepti, norocosi sau ghinionisti, intre doua certitudini- nasterea si moartea-santem in stare sa renuntam la multe idei si la o droaie de idealuri: dar, Pitita undeva in suflet, pastram nebiruita aspiratia spre fericire. Oricum, cu totii ne consideram niste candidati, posibili alesi la un scrutin al destinului. Sperand ........ sperante ni se vand cu tona, iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Ne mintim la randu-ne cat ne tin puterile, tragand nadejde ca macar o d...

Eu cred ca autorul vede realitatea cu anumiti ochi inainte de a se apuca sa scrie o opera, proces invers pentru cititor. Un anumit fel de viata il duce, desigur, pe scriitor la un anumit fel de literatura, in care este foarte greu sa stabilesti cit la suta este rezultat al realitatii si cit al interpretarii ei. Dozajul lor depinde - cred eu - in primul rind de structura scriitorului, de capacitatea lui de a transforma realitatea in metafora. Cu ,cit aceasta capacitate este mai mare, cu atit elem...

Scriu cam de multa vreme, azvarl mult, pastrez putin, iar cand recitesc acest putin mi se pare ca a fost scris de altcineva. Dac-as fi fost totdeauna multumita de mine, de semenii mei, de viata pe care-o duc, cred ca n-as fi scris (si cred ca n-as scrie) decat scrisori prietenilor si rudelor, la nevoie - cereri pentru eliberarea unor adeverinte; as fi completat (si as completa) formulare necesare in relatiile cu institutiile publice, desi n-as fi atins (si nici n-as atinge) beletristica nici mac...

Pavel Corut este unul dintre personajele cele mai controversate din Romania post-decembrista. Fost sef al contraspionajului din Directia de Spionaj Militar, dupa 1990, Pavel Corut a parasit cariera de agent secret si s-a apucat de scris, publicind nu mai putin de 43 de carti: "Eu am fost educat in spirit nationalist si patriotic. Am invatat sa-mi iubesc neamul, natiunea, s-o apar si sa-i respect interesele. In momentul in care conducerea de stat nu mai era formata din reprezentanti ai natiunii, ...

Intr-un deceniu "de maine", Mafia a devenit interplanetara si omniprezenta. Isi permite chiar interventii in timp, "corectand" trecutul dupa cum ii convine. In disperare de cauza, Seful Politiei Spatiale (cabotin, avid de parvenire) accepta un experiment : un inspector de politie cibernetic, excelent pregatit, incoruptibil, incapabil sa minta. Aceste din urma calitati ale inspectorului android vor deranja grozav insa Mafia, dar si - ati ghicit - inalte oficialitatii guvernamentale. Orice reusita...

Asadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus in coltul gurii, era Lica! Lica, fara de mustata mica, cu desenul gurii liber de umbra, cu gropita pe care o dezmierda varful castaniu al mustatii schimbata in dunga. Lica, fara bucla pe frunte, tuns scurt; Lica, prelucrat treptat de progres, de frizer si de atata suferinta cat putea incape in el. In biserica, dupa stalp, Lica, desi niciodata nu-si aducea aminte, isi amintise: copilul luat in birja ca un pachet, doicile la...