Carti in categoria Proza diversa

Patru naratiuni sublim-tragice, „felii de viata” autentic-dramatice, fiecare cu o personalitate estetico-poetica inconfundabila, sincronizate cu spiritul si metafizica locului transfigurat, cu personaje-idee cameleonice, ratacite existential, resemnate, predestinate unei fericiri efemere si unui esec previzibil. Admirabile dislocarile spatiale si temporale care configureaza absurd conditia omului „schimbator pe pamant ratacitor...”

M-am trezit ca sa va povestesc, in perioada parasomniei totale care a durat sapte ani am visat de mii de ori ca voi scrie aceste pagini. Locuiesc intr-o casa eleganta din plastic realizata prin tehnologia de printare 3 D si m-am trezit absolut intamplator, in timp ce ascultam pe YouTube la laptopul meu Lenovo melodia romaneasca „Ciocarlia”, interpretata de cunoscutul violonist Grigoras Dinicu. In jur totul avea stralucirea aurorala a unei nasteri, nu eram sigura daca inca mai visam o...

„Paul Goma a scris acest roman, in anul 2000, cu titlul initial „Profil”. Mi l-a oferit la Paris printat in PDF, format carte, pentru ca apoi sa-mi trimita prin posta un exemplar al traducerii semnate de Helene Lenz si publicate in august 2001 la Editions des Syrtes din Paris. Avea titlul „Profil bas”. Un volum, cu banderola rosie, pe care scria mare, cu alb: GOMA. Atat. Mod de promovare rezervat doar unor celebritati.

Intr-o scriitura complexa, spectaculoasa stilistic si compozitional, lexicalizata abundent si, deopotriva, litotica, romanul lui Ioan ?tefan contureaza personalitatea unui personaj exponential pentru intreaga sensibilitate a epocii, marcata de ample schimbari de paradigma epistemologica, filozofica si morala. Intr?o lume a post?adevaraului si, se pare, a post-valorii, protagonistul principal al scrierii, in ciuda dorintei de implinire fasta a destinului personal, rateaza experienta dupa experien...

Muzica este taina, credinta este taina, iar muzica este credinta; trebuie sa crezi ca sa-i poti simti binefacerea; necredinciosul nu-i poate imparta si darul. Omul care crede o simte cum pricepe vorba, pentru ca ea nu e vorba; si o are aproape de inima, nu o pricepe dupa, dar o intuieste, ii vede puterea si expresia ei muzicala, care nu poate fi totusi nici pamant, nici soare, nici apa, nici foc, nici rau, nici bun; sau poate fi toate deodata. Alti „pipaitori de ganduri” incearca sa-...

Cartea de fata este o culegere de texte de critica literare, formula critica pe care o valorific aici continand elemente de cronica literara, de eseu si de comentariu cu caracter analitic. Dispunerea textelor este tipologica, in functie de genul literar caruia ii apartin cartile comentate, rezultand un tablou colectiv, sintetic al literaturii romane contemporane, in figurile sale reprezentative, asezate in planuri si perspective diverse. Se pot constata cu usurinta si unele absente mai mult sau ...

Romanul Destine clandestine este o carte a amintirilor, mai apropiate sau mai indepartate. Este o cronica de familie, bogat ilustrata cu intamplari intime, sperante si vise, picturi, nopti albe, retete culinare, festinuri, care toate la un loc fac un mix narativ bine dozat. Astfel scrisa, intr-o singura masura mixata, care nici nu urca, nici nu coboara, romanul Mariei-Ileana Tanase este o moderatie prelunga si ar putea continua pe aceasta tema, a unor vieti traite pe jumatate, intr-o demipensiun...

„Foarte multi dintre cei care au avut nenorocul sa stea imbracati in zeghea cu CR pe spinare dupa gratiile insotite de jaluzele de la ferestrele celulelor ocupate de detinutii politici, din penitenciarele perioadei comuniste, s?au temut mereu de o eventuala intalnire cu unul dintre purtatorii uniformelor cu epoleti albastri, cunoscuti in toata perioada de la arestare la eliberare, dupa executarea condamnarii. Este vorba despre anchetatori, ofiterii din componenta unor complete de judecata ...

„Pe scaunul de langa sofer, lasat mult in spate, drumul era mai usor de suportat. Nu mai simtea durerile care%u2011l chinuisera, mai ales, in momentul cand il lovise ultimul infarct, la fel de neasteptat ca primul. Dupa mai mult de patru ani, aproape uitase simptomele ce%u2011l speriasera atat de mult intr%u2011o seara, dupa ce carase niste lemne din strada in curte si le cladise intr%u2011un colt, sa se usuce pana in iarna. Scapase atunci destul de usor cu o spitalizare doar de trei zile ...

„Cartea Elvirei Istrate Groza se naste dintr-o sarcina morala, dintr-o asumare facuta in numele si in urma tatalui. Observatorul padurar dintr-un sat bistritean cedeaza fiicei lui, impreuna cu o condica de insemnari pastrata cu sfintenie pana la sfarsitul vietii, misiunea de a duce mai departe si a face cunoscuta „lumea lui”. Din acele notatii fruste, fara ambitie sau stil literar, se dezvolta in cartea de fata, prin starnirea si recuperarea narativa a trecutului, o intreaga lu...

„Mihai ratacea pierdut pe strazi. Rascolea cu picioarele frunzele cazute din copaci si nu stia unde-i cu adevarat sufletul lui: in piept sau in trupul frunzelor moarte pe care le strivea sub picioare. Durerea era in inima, de asta era sigur, dar la fel de sigur era de sentimentul ca se simte tot mai mult frunza cazuta pe pamant la sfarsit de octombrie.

„Facea economii drastice la bani cand vedea ca nu exista nicio sansa sa primeasca ceva de lucru. Viata pe strazi o uratise si mai mult. Evita pe cat putea sa se drogheze cu aurolac, desi toti o faceau ca sa nu mai simta foamea, setea, frigul si se ferea sa intre intr-o gasca ce dormea in canale. Ca un lup singuratic isi cauta in fiecare seara o scara de bloc in care sa doarma. Nu plangea, nu se vaita si nu-si dorea nimic. Vorbea putin si mai mult maraind decat cu vorbe clare.

„Si toamna nu mai venea...Se facuse noapte, noapte de-a binelea, cand toamna totusi a trecut... Ca un val s-a dus, ca un cutremur de nestapanit. A ramas pe urmele ei ceva aburos, sangerand, un cap, niste ochi, stralucitori ca lama de cutit, un par zbatandu-se prin intuneric. Altceva, nimic... Traiam de mult in orasul acesta, traiesc si acum. Trebuie sa vina cat de curand iarna, arc rece, alb, inghetat.”

„Se intampla la un moment dat sa te opresti intr-un loc si sa fii pur si simplu coplesit de perfectiunea naturii. Sa observi copacii, iarba, albastrul cerului, curgerea raului, florile, cantecul pasarelelor, lumina, umbra, soarele, adierea de vant. Totul e o armonie desavarsita, fireasca, care vine de nicaieri si de pretutindeni si daca ramai macar o vreme prezent ca observator vei simti cum te umpli de energie, vei simti cum fiecare element al naturii iti cedeaza o parte din vibratia sa, ...

„Chiar si atunci cand descrie preparativele, dificultatile, rutina, satisfactiile fugilor lui zilnice, Vasile Baghiu parca ar alimenta cu substanta acestor detalii atmosfera himerista in care se decanteaza intuitiile poetice. Oboseala fortata impinge corpul la limita extenuarii, dar si a extazului, incat tocmai satisfactiile, poate minore, rezultate din neputinta invinsa mereu, inca o data si inca o data, actioneaza ca filtre ale inspiratiei. Puterea rezultata din neputinta este un triumf,...

„…E un text incitant, paradoxal, copiind o realitate posibila pana la capat. (…) E perioada colectivizarilor fortate, a deportarilor, a constructiei Canalului, a delatiunilor si tortionarilor, a promovarilor uluitoare din randurile unor ignoranti satrapi si a interdictiei intelectuale pentru profesionisti, e perioada uriasa de frica, de anulare a respectului propriu si a demnitatii umane, e o vreme in care se supravietuia, daca se mai putea…”

„Cand am sa fiu batran, am sa ma intorc umil in copilarie si am sa intru tacut in toate povestile in care astazi nu mai sunt capabil sa cred. Cand am sa fiu batran, batran am sa ma intorc in podul casei bunicilor mei si am sa caut sufletul meu de copil, pentru ca-mi este sfasietor de dor de el. Cand am sa fiu batran, batran, batran am sa-mi cumpar un trenulet de lemn, am sa incarc in el toata naivitatea copilului care-am fost si am sa plec sa-mi caut parintii, bunicii, strabunicii, s...