Carti in categoria Proza diversa

Scris si circulat in samizdat la sfarsitul anilor ’60 si publicat pentru prima oara la New York in anii ’80, Sectantii este cea mai cunoscuta scriere a lui Iuri Mamleev, o carte-totem care i-a consolidat reputatia de scriitor metafizic „negru“ si de continuator al traditiei lui Andrei Platonov in literatura rusa.Inspirat de ideile cercului Iujin si ale grupului de artisti Lianozovo — grupari underground ale intelighentiei ruse din epoca Hrusciov —, Sectantii &...

„Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune.Calea nu este simplă – şi nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor şi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reţete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reţetă. Trebuie doar să şi-o găsească şi să se ţină de ea.„Sculptura sinelui“ ...

"Dumitru Radu Popa are în scris o oralitate elaborată, ca Ion Creangă. El nu este, deci, pur şi simplu un caragialian. Seamănă, de altfel, şi cu alţi scriitori români (inclusiv cu ceremoniosul Al. Odobescu), dar cel mai mult seamănă cu sine însuşi: un autor care îşi aminteşte, când scrie, întreaga literatura română şi o continuă, inteligent, inventiv, plin de nerv."Al. &...

În copilãrie, a descoperit filmul ca pe un miracol. În adolescenţã, a visat sã-i fie aproape. În tinereţe, şi-a fãcut un loc în lumea cinematografului. A rãmas acolo o jumãtate de secol, în ciuda tuturor adversitãţilor, a interdicţiilor. Despre toate acestea, despre destinul ei şi al filmelor sale, unele ajunse în faţa spectatorilor ciuntite de cenzurã, despre mi...

Îmi place la Vladimir Tismãneanu faptul cã preţuieşte cultura politeţii şi spiritul liberal, mai mult decât argumentele de doctrinã. Acestea nu lipsesc, ar fi absurd, dar e ceva în felul în care sunt folosite, care le face deopotrivã flexibile, umane şi ataşante. Ciulind urechea la lecturã, veţi gãsi cu plãcere cã textele sale sunt însoţite de un fel de murmur luminos, în care urechea exersat&atil...

În România, definiţia presei drept «câine de pazã al democraţiei» este contracaratã de binecunoscutul adagiu «Câinii latrã, caravana trece».Existã un remediu la acest impas? Da. Paznicul nu tace pânã când nu opreşte caravana.Este şi felul în care înţelege Carmen Muşat puterea şi rolul presei. Ea a înregistrat chiar în relativ scurta ei carierã publicisticã u...

Cunoscut mai ales ca poet, Nicolae Coande (n. 1962) este totodatã un observator atent şi perspicace al vieţii culturale contemporane, autor cunoscut de eseuri, recenzii şi intervenţii publicistice în reviste importante din ţarã.Despre interviurile lui, incisive fãrã a fi agresive, reuşind sã-şi conducã interlocutorul spre zone noi şi determinându-l sã vorbeascã despre subiecte pe care acesta nu le-a mai abordat, sau s&at...

Scrisul lui Nicolae Corbeanu nu e uşor de încadrat. Cele douã cãrţi ale lui publicate anterior în România au surprins printr-o sinceritate dezarmantã, dezvãluind ceea ce îndeobşte oamenii ascund, în special în legãturã cu ei înşişi, dar şi, ca sã nu-şi facã sânge rãu şi sã nu-şi strice relaţiile, în legãturã cu lumea din jur. Un amestec de î...

Deşi prin mizã, dezlãnţuire şi motoare turate la maximum ar fi putea fi încadrat într-un permanent nou val, Mircea Daneliuc nu aparţine nici unui curent literar. Dacã în film şi roman disecã anatomia autohtonã pânã la derizoriul cu putere distructivã (amplificatã de ascensiuni în fantastic), în teatru autorul opteazã pentru conversia în absurd. Un absurd extrem de firesc — cu d...