Leonard I. Voicu isi depaseste cu acest nou volum de proze scurte, vechile standarde, mergand, sigur pe sine, pe calea unei consacrari literare, concentrata de data aceasta pe „idee”, nu neaparat pe „poveste”. Asta si pentru ca proza scurta, in general, permite acest exercitiu, ea incetand demult sa mai fie un subterfugiu managerial al editurilor asaltate de literatura nevandabila, cat o nevoie a scriitorului contemporan de a explora si experimenta si aceasta specie &bdqu...
